12-03-11

Steaua lui Razvan Avram

Razvan Avram a purtat tricoul cu numarul 30 in partida de astazi si a fost schimbat prin minutul 60 si ceva. El a avut o mare ocazie in debutul partidei cand, scapat singur pe partea stanga, a sutat telefonat in bratele lui Tatarusanu. Dar cine este Razvan Avram?

Nu multi dintre voi stiu si n-as fi stiut nici eu, in mod normal, daca...

...daca Razvan Avram n-ar fi, de loc, din cartierul Militari, cartier in care am copilarit si eu,

...daca fratele lui Razvan Avram, Florin Virgil (parca...), dar cunoscut de toti in cartier drept "Culoare" (ati ghicit - tenul!) si infocat suporter al Rapidului pe vremea aia, nu mi-ar fi fost coleg de clasa intr-a intaia, cand s-a mutat la o alta clasa

...daca Razvan Avram insusi n-ar fi fost poreclit "Piticul" sau "Culoare mic".

Ei bine, Razvan Avram - nascut in generatia 1986 - a fost, acum in jur de 10 ani, proclamat cel mai talentat produs al clubului de fotbal Steaua. Nu pot uita imensa surpriza cu care l-am descoperit invitat in doua emisiuni de sport din acele vremuri ("Procesul etapei" a lui Ovidiu Ioanitoaia si o emisiune a lui Adrian Paunescu, pare-mi-se pe Tele7ABC). Facea furori cu grupa sa de varsta, tocmai se intorsese din Franta, unde fusese desemnat cel mai bun jucator al turneului si iesise si golgeter. Brusc, lucrurile au inceput sa se lege...

...si astfel am inceput sa-mi explic de ce "piticul" (care era realmente pitic, chiar si pentru varsta lui) avea loc in echipa blocului lui in jocurile de fotbal din cartier, din curtea scolii 198 (nu erau sintetice pe vremea aia). Il vedeam duminica de duminica, eu stand pe bara ca multi alti pusti de 14-15 ani care nu aveau privilegiul sa joace. El juca - intr-o echipa de oameni de "20 si", toti bine facuti, barbati am putea spune, intre care "piticul" parea ratacit pe terenul de fotbal. Si nu juca in felul acela in care joaca pustii tolerati, care au norocul vreunui frate mai mare. El juca si era jucat, primea pase si dadea niste pase geniale, dribla scurt si tragea foarte puternic pentru cat de firav parea. In acelasi timp, recunoscandu-i valoarea, toti ceilalti jucatori il menajau in duelurile fizice, care pe terenurile de asfalt ale acelor ani s-ar fi dovedit teribil de urate.

Dupa ce prin cartier deja se stia ca Razvan Avram e "mare scula la Steaua" si dupa ce el insusi a inceput sa se plimbe mandru prin cartier cu un sort al Stelei original Nike (!), faima lui "Culoare mic" a crescut vertiginos. Frate-su incepuse sa vina si la meciurile Stelei. Razvan, se zvonea, nu mai juca in meciurile de duminica, pentru ca de la club i s-ar fi spus ca e prea riscant. Pe la TV, un nebun - unu' Becali - povestea cum investeste el in centrul de juniori, iar presa scria despre cum a renovat vestiarele si cum le-a dat un fel de "bursa" tuturor juniorilor si echipamente noi si mese calde dupa antrenament. Si Razvan Avram era, evident, enumerat printre rasfatatii momentului. Iar eu nu mai puteam de bucurie si de nerabdare ca anii sa treaca iar el sa ajunga vreun nou Hagi, ca eu sa ma pot lauda ca il stiu si c-am fost coleg de clasa cu frate-su.

Doar ca, dupa vreun an sau doi, un articol de 5 randuri din ProSport anunta sec ca juniorul Razvan Avram suferise o fractura de tibie si peroneu si era internat intr-o clinica de prin strainatate. Clubul condus de nebunul Becali se angajase sa-i suporte tratamentul plus refacerea si sa-i ofere o noua sansa. Dar eu stiam ca o fractura de tibie si peroneu e "cantecul de lebada" al oricarei cariere in fotbalul mare si ca, deci, visul meu de a-l cunoaste pe viitorul Hagi tocmai se spulberase. Si nici terenul de asfalt de la 198 nu avea sa-l mai reintalneasca prea curand pe Razvan Avram.

Ce s-a ales de Razvan Avram? Ce sa se aleaga... clubul condus de nebunul Becali i-a platit tratamentul, chiar si refacerea pare-mi-se, dar, intre doua "echipe care sa spulbere Realul, Barca si tot ce-are Vestu' mai bun", clubul n-a mai considerat o investitie utila sa-i dea tanarului Avram o noua sansa. Cine stie...poate ca Avram nu avusese niciodata cu adevarat talent. Sau, spun gurile rele, poate nebunul de Becali tocmai intrase in epoca in care investitiile nu mai erau o prioritate, incepand "era imprumuturilor" (de unde, mai tarziu, i s-a zis si Creditorul). Oarecum refacut, atat cat te poti reface dupa o fractura de tibie si peroneu, Razvan Avram s-a trezit repede aruncat in malaxorul in care ajung mai devreme sau mai tarziu toti juniorii de la Steaua. O lipsa de perspective, urmata de o Concordia Chiajna, o Victoria Branesti...orice, numai Steaua nu.

Cu Razvan Avram, nici timpul, nici Steaua si nici nebunul de Becali nu mai avusesera rabdare.

Ovidiu