07-02-11

Destinul lui Ştefan Sameş: întîi operat de coxartroză, acum dat afară de la Steaua: "Aşa au vrut să scape de mine?"

Este 11 dimineaţa şi gerul înveleşte Complexul Sportiv Steaua. Un bărbat de 59 de ani stă în cabinetul doctorului echipei secunde şi povesteşte. Nu, acum nu are probleme medicale, doar că nu are o cabină în care să stea pe parcursul celor 4 ore zilnice de program stipulate în preaviz. Intrarea reporterului Gazetei îi descreţeşte fruntea: "Haideţi să mergem la terenurile de antrenament! Vorbim acolo".

Îmbrăcat gros, cu fular şi căciulă, sînt -7 grade Celsius afară!, Ştefan Sameş se îndreaptă către terenuri. Da, cunoaşteţi tiparul: "Nu sînt bani şi se fac restructurări. Ne pare rău". Cam aşa se motivează o despărţire. Nu şi în cazul lui. "Domnule Sameş, aveţi ceva la club. Veniţi să semnaţi!". Atît a auzit la telefon, însă nu din partea vreunui oficial. De fapt, nimeni din club nu a stat faţă în faţă cu el. "Stiţi ce m-a dezamăgit? Modul în care eu şi ceilalţi foşti mari jucători ai clubului am fost trataţi. Eu, Sătmăreanu, Majearu... Totul are un final, dar nu cred că îl meritam pe acesta", începe povestirea fostul mare fundaş al naţionalei şi al Stelei, pe măsură ce păşeşte uşor şi priveşte în depărtare.

Cîştiga 880 de lei pe lună

"Eraţi scump?", vine întrebarea. Răspunsul: "Dacă 8,8 milioane de lei vechi, lunar, vi se par o sumă mare...". Tuşeşte ca să îşi dreagă vocea. Continuă: "Atît eram plătiţi şi eu, şi Vasile Aelenei, şi Florea Voinea". Reporterul îndrăzneşte: "Dar rezultatele obţinute?". Replica vine aproape imediat: "Ce rezultate să ai, atunci cînd eşti plimbat de la o grupă de copii la alta? M-au pus şi la juniori republicani, m-au facut şi scouter...". Îşi leagă fularul în jurul gurii. "Nu aşa se face treabă. Trebuie să îţi dea o grupă şi să te lase să o duci la capăt. Să zicem, de la 12 pînă la 19 ani. Abia atunci se trage linie. Altfel, ce rezultate să ai?".

- Şi cum vă petreceţi timpul la stadion?

- Ca şi acum. Stau în cabinetul doctorului, mai merg la terenuri şi aştept să treacă cele aproape trei săptămîni ca să se termine povestea.

- Erau planuri mari cu Academia, cu...

- Care Academie? Poveşti! Tot Centru de copii şi juniori se cheamă. Singurul lucru este că cei veniţi din provincie au un loc unde să stea. Dar ştiţi ce mă doare cel mai mult?

- Ce anume?

- Că aşa se procedează cu cei care au facut ceva pentru clubul ăsta. Eu am fost membru fondator, am iubit şi iubesc Steaua, dar am fost demis prin telefon şi cu hîrtia în plic, fără să mi se dea vreo explicaţie. Am înţeles că Gigi Becali a spus că se cheltuia un milion de euro anual cu Academia, dar la cele nici nouă milioane de lei pe care le luam lunar, mă întreb dacă se face o aşa mare economie.

- Cu Gigi Becali aţi vorbit?

- Nu, nu am vorbit.

- Va gîndiţi să mergeţi şi să discutaţi?

- Aş vrea, pentru că eu cred că dînsul nu ştie ce se petrece la club, decît din ce i se spune. Şi mă tem că i se spune greşit. Dar pînă să ajung acolo cred că mai durează.

"Gigi abia îl primeşte pe Lăcătuş"

- De ce?

- Păi, credeţi că ne primeşte? Abia îl primeşte pe Lăcătuş...

- Şi totuşi, Steaua nu a produs nimic la nivel de copii şi juniori, de ani buni....

- Vă repet. Dacă te-ar lăsa la o grupă de copii, să te ocupi de ea ca lumea, şi nu te-ar muta după un an, s-ar face treabă. Dar vreau să vă spun altceva. Să ştiţi că îi sînt recunoscător lui Victor Becali. În urmă cu un an, am avut probleme la şold. Simţeam dureri mari la picior, am fost la mai mulţi doctori şi decizia a fost că trebuie să fiu operat de coxartroză. Cînd a auzit ce mi s-a întîmplat, domnul Victor Becali m-a sunat şi mi-a spus că va suporta el toate costurile şi aşa am putut merge să mă operez în străinătate. Îi mulţumesc din nou, pe această cale!

Antrenamentul puştilor, coordonaţi de alt antrenor, se termină. "Să trăiţi, dom' profesor!", salută copiii cînd trec prin dreptul fostului internaţional, desemnat cel mai bun fotbalist al anului 1979. "Au mai rămas cîteva grupe, ca să fie întrunite condiţiile regulamentare". "Şi cine îi antrenează?". Evită răspunsul, "n-are sens să mai vorbesc", şi se uită în altă parte. "Nu ştiu ca ei să fi jucat fotbal, dar antrenează", se limitează să mai spună.

Apoi face cale întoarsă spre ieşirea din Complex. Bărbatul de 1,83 metri înălţime vorbeşte calm. "Ar fi fost frumos să se organizeze un meci de retragere pentru noi, fostele glorii, dar clubul Steaua nu a făcut niciodată aşa ceva. Aşa se întîmplă, dai mereu mai mult decît primeşti, şi a fost şi cazul meu. Dar cred că meritam mai mult, după tot ce am facut noi pentru acest club. Ca de obicei, recunoştinţa vine după ce nu mai eşti", mai zice amărît stîlpul defensivei Stelei de acum 30 de ani. Intră iar la cabinetul medical, îşi ia rămas bun, după care se urcă în maşina sa Renault, model 2005, şi pleacă spre casă. Au mai rămas 20 de zile.


"Chiar dacă există tineri foarte talentaţi la Academia Steaua, nimănui din conducere nu îi pasă de ei. Chiar credeţi că pînă acum nu se găsea măcar unul care să facă pasul la echipa mare? Luaţi doar cazul lui Florentin Matei"
Lajos Satmareanu, fost internaţional al Stelei, demis de la grupele de copii şi juniori

Cine mai antrenează la Centru
După ce au fost disponibilizaţi Sameş, Aelenei, Voinea, Sătmăreanu, Troi, Majearu şi Dumitriu, au mai rămas Lucian Mezei, Dumitru Uzunea, Corneliu Ionescu, Remus Ivănescu şi Alin Dumitriu.


Cifrele carierei lui Ştefan Sameş la Steaua
- produs sută la sută al clubului din Bulevardul Ghencea
- 9 sezoane (1973-1983)
- 261 de meciuri
- 20 de goluri
- 2 titluri de campion
- 2 Cupe ale României
- desemnat cel mai bun jucător al ţării (1979)

GSP