17-01-11

Inceput de drum

Data de 19 decembrie este o data de referinta in istoria glorioasa a Stelei. Putini cunosc acest fapt si chiar mai putini cunosc de ce aceasta data este una istorica. Pe 19 decembrie 1949, Steaua, pe atunci CSCA, cucerea primul trofeu din istorie, un trofeu care avea sa deschida un superb drum lung, care din pacate se pare ca acum s-a infundat.

Stadionul ICAS, pe care la acea vreme juca Progresul Bucuresti era arhiplin. Capacitatea era de aproximativ 11 000 de oameni, insa cum la acea vreme nu existau scaune decat la minuscula dar cocheta tribuna oficiala, pe restul stadionului se ingramadisera peste 15 000 de spectatori. Nu exista nocturna, bineinteles iar meciul a inceput putin dupa pranz, la ora 2. Afara, o vreme aspra, frig de crapau pietrele iar cu o noapte inainte de meci ninsese ore bune. Peste 300 de militari au venit la ora 4 dimineata si au dezapezit nu numai suprafata de joc, dar si tribunele. Organizatorii meciului au oferit la acel meci manusi si ceai fierbinte. Pe atunci, spectatorul de fotbal era tratat cu un respect deosebit, care se pare ca s-a pierdut odata cu trecerea anilor.

CSCA intalnea pe CSU Cluj in prima finala a Cupei Romaniei din istoria clubului militar. Echipa clujeana, o echipa cu o mai mare traditie la acea vreme, era incurajata de peste 2000 de spectatori, majoritatea veniti de la Cluj iar restul fiind studenti in Bucuresti. CSU incepea cu Cristea in poarta, Ioanovici, Craciun, Tarau, Luca, Lutz, Mihut, Zehan, Biolan, Kovacs si Copil. De retinut numele fundasului Luca, deoarece el fost bunicul lui Marius Luca, un fotbalist talentat dar neserios care a trecut prin curtea Stelei in perioada anilor '90.

Francisc Ronnay, antrenorul militarilor propunea un clasic,in acea perioada, 1-3-2-5. In poarta, fostul mare jucator si chiar si mai mare antrenor, Traian Ionescu. Nascut la Valeni, Ionescu tocmai fusese transferat de la Juventus Bucuresti in schimbul a...doua automobile Ford si a unui autobuz. Autobuzul a fost vopsit in culorile clubului si folosit de echipa, iar cele doua automobile au ajuns se pare la doi din generalii acelor vremuri.

Apararea formata din Ady Androvici si Fane Rodeanu era condusa de unul dintre cei mai mari fundasi din istoria fotbalului romanesc, Alexandru Apolzan. Antrenorul Francisc Ronnay il folosea pe o pozitie unica la acea vreme, cea de libero. Multi statisticieni sustin ca Apolzan a fost primul libero din istoria fotbalului.

Mijlocul era format din puternicul Stefan Balint si cel ce avea sa revina in patru perioade diferite ca antrenor secund al Stelei, Stefan Onisie. Interesant este faptul ca Onisie era cumnat cu Lutz, adversarul lui din finala. De altfel, la doi ani dupa acea finala, el s-a mutat impreuna cu sotia la Cluj, activand o perioada pentru Universitatea.

In atac CSCA ii alinia pe Antal Ferenczi, Andrei Frentz, Gavril Serfozo, Petre Moldoveanu si Nicolae Dragan. Nascut la Oradea, Serfozo avea mama italianca, si isi petrecuse o parte din adolescenta jucand la juniorii Juventusului din Torino. Cel mai periculos jucator din atac era insa Antal Ferenczi Fernbach. Antal tocmai se transferase de la o alte echipa clujeana, CFR. Un jucator extrem de rapid si talentat, Ferenczi era cunoscut pentru legaturile familiei sale cu anumite personaje politice din Ungaria. Acest fapt i-a creat probleme, el fiind convocat o singura data la nationala, in 1948 la un meci pierdut cu... Ungaria cu 5-1. In acel meci, chiar daca se afla la debut, Ferenczi a fost titular. Dupa 30 de secunde a sutat de la mare distanta in bara transversala, la acceasi faza fiind contrat dur de un fundas maghiar si iesind accidentat. Acel minut a fost primul si ultimul pentru Ferenczi la nationala.

Un alt jucator cu o poveste interesanta este atacantul Nicolae Dragan. Un jucator foarte tehnic si rapid, un Robben al acelor vremuri, Dragan era bun prieten cu paharul si avea o fire apriga, fiind iute la manie. Dupa un meci cu Dinamo s-a nimerit in acelasi restaurant cu Caius Novac si Jack Moisescu, doi jucatori ai rivalei. Cu sangele infierbantat de paharele de vin consumate, Dragan al nostru i-a luat la bataie pe dinamovisti. Cum pe atunci fotbalistii nu scapau asa usor ca in ziua de azi, el a fost dus direct in arest, iar dupa ce a fost eliberat, a fost "eliberat" de asemenea si de CSCA. In acea perioada, astfel de acte de indisciplina nu erau tolerate in cadrul clubul militar.

Dar sa revenim la meciul din 19 Decembrie, 1949. CSCA a avut un parcurs senzational in acel an: In primul tur au invins in deplasare la Piatra Neamt cu 7-1 pe divizonara a treia, Hartia. In optimi, o alta victorie lejera, un 3-0 la Sibiu cu a treia echipa a orasului la acea vreme, Arsenal. De retinut nivelul fotbalului sibian in acea perioada, diametral opus cu ceea ce se intampla acum in acea zona. CSCA a avut ceva de lucru in sferturile de finala, cand a invins greu cu 2-1 pe CFR Bucuresti. Ca o curiozitate, toate golurile in acel meci au fost ....autogoluri, un amanunt tinut secret de presa de atunci, deoarece era considerat "rusinos" pentru reputatia fotbalului. De asemenea, anuntand parca rivalitatea ce avea sa se formeze intre militari si ceferisti, cu ocazia acelui meci au existat incidente intre suporterii celor doua echipe, un fapt rarisim la acea vreme. Ca si in cazul autogolurilor, presa vremii nu a mentionat un cuvant despre ciocnirile dintre suporteri, o atitudine total opusa fata de ceea ce se intampla acum, cand astfel de incidente sunt chiar amplificate pentru a crea audienta. Mai era un pas pana in finala si echipei militare i-a iesit in cale o alte echipa din Sibiu, feroviarii de la CFR. Dupa un joc exceptional, CSCA castiga cu 5-0 si se califica in ultimul act al competiei.

Asadar, CSCA-CSU Cluj in finala Cupei Romaniei. Meciul a inceput alert, insa terenul foarte tare ingreuna jocul de posesie al militarilor. Dominarea teritoriala a echipei CSCA da roade in minutul 39 cand Petre Moldoveanu suteaza napraznic de la peste 40 de metri, mingea prinde pamantul in fata lui Cristea si ia o traiectorie ciudata, pacalindu-l pe portarul clujean si oprindu-se in plasa.

Dupa pauza, clujenii ies determinati de la cabine si dupa ce lovesc bara in patru (!!) randuri reusesc golul egalizator prin varful Justin Zehan, fiul unui soldat american stabilit in Romania si al unei faimoase balerine din Oradea. La acel gol, Traian Ionescu a gresit grav, mingea trecandu-i printre maini. Ca o scuza, trebuie mentionat si ca balonul era ud iar portarul militar nu purta manusi, un accesoriu care nu era obligatoriu pentru portarii acelor vremuri.

Minutul 75 aduce insa golul victoriei steliste si este rodul celei mai frumoase faze a meciului. Apolzan reuseste o diagonala de 50 de metri pana la Serfozo. Acesta dribleaza 3 jucatatori clujeni si trimite o centrare in zona punctului de la 11 metri de unde Ferenczi reia spectaculos din foarfeca direct in vinclul portii lui Cristea. Sutul din foarfeca era la acea vreme un procedeu extrem de rar. Finalul meciului consfinteste victoria echipei militare si primul trofeu din istoria acesteia.

Ziarele de a doua zi au fost pline de articole laudative la adresa jocului practicat de CSCA, un joc care se asemana cu cel din fotbalul spaniol. Tehnicitatea jucatorilor, controlul balonului in regim de viteza, pasele dintr-o singura atingere si determinarea in joc, aveau sa devina caracteristici de baza ale jocului Stelei de-a lungul istoriei si aveau sa aduca multe alte trofee in vitrina clubului.


Visan Bucur