home
12-01-11

Finala CN de Juniori I din sezonul 1988-1989: Steaua-U.Craiova

Fie ca e vorba de apelul la modelul Barcelona sau doar de vesnicele discutii legate de activitatea de crestere a copiilor si juniorilor, pe baze sanatoase, care sa se constituie in motorul activitatii fotbalistice, chestiunea este cunoscuta putin spre deloc, debilele informatii care mai razbat platind si ele tribut incompetentei celor care trebuie sa le interpreteze si sa le livreze publicului.

Astfel, intre mimarea unui interes fata de subiect, sau un dezinteres total, delicata chestiune a juniorilor este una dintre marile pete de pe obrazul fotbalului romanesc, mai ales al celor care se ocupa, dar si un mare minus al celor care se declara interesati de subiect – publicul fotbalistic (si nu numai)!

La Steaua, se cunosc bine jucatorii dati de Club, prin Centrul propriu. Anghel Iordanescu, Stefan Sames, Marcel Raducanu, Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu sunt cei mai reprezentativi dintr-o lista foarte scurta, pentru anvergura generala a Clubului nostru. Ion Ion si Aelenei sunt alti fotbalisti mari crescuti de Steaua, din pacate nerecunoscuti la un nivel mai larg, ca atare.

In general, aprecierile pe subiect sunt cvasi-superficiale sau amatoricesti, influetate de niste lozinci impuse ca reper, in timp, si – in cazul nostru, de acum –, de starea emotionala produsa de niste decizii criminale si aberante, care ingroapa, cu totul, si-asa greu-incercatul domeniu al activitatii juniorilor.

Antrenorii nu se ocupa, sunt spagangii, se face totul pe pile, sunt incompetenti, sunt sclavi, nu sunt pregatiti, conducerea Clubului nu se ocupa, e dezintere maxim, nu sunt conditii, se face totul urechist, fara metoda, doar pe relatii si pe interese. Asta se spune si oricare din toate astea poate fi adevarat. Mai ales la Steaua, unde au ajuns sa antreneze nepoti de-ai patronului, la juniori.

Selectia defectuoasa facuta pe alte criterii decat cele profesionale si procesul de instruire afectat de varii vicii (dintre care unele strigatoare la cer) e clar ca este o tara recurenta la Steaua, care se vede, si mai bine, in administratia Becali, dar o sa observam, ca – din pacate – aceste probleme au urmarit Clubul nostru din totdeauna si nu pot fi imputate exclusiv lui Becali.

Astfel, in primul rand frapeaza numarul extrem de mic de jucatori crescuti de club care au facut performanta la nivel de Steaua. Nu sunt – cu buna-vointa – mai mult de 10 nume in 64 de ani, hai, sa zicem 50 de ani de istorie.

Fie ca seful Centrului de Copii si Juniori era Romeo Catana, care i-a refuzat pe Florea Dumitrache sau Emerich Dembrovschi, fie ca erau cei care l-au respins pe Mircea Lucescu sau fie ca sunt cei care i-au respins pe Alibec si Florin Matei, rezultatele sunt aceleasi.

Si la alte cluburi se intampla sa se rateze (refuze, dea afara) jucatori, dar ei (si aici, ma refer la Dinamo, de exemplu) produc mult mai multi decat Steaua si e normal sa aibe scapari. E chestie de matematica.

La Steaua, in ultimii ani, problema a fost mult mai delicata decat atat, caci a implicat factori exteriori muncii cu juniorii, in sine. Un junior – si toata munca investita in el de un sistem pe care respectivul jucator il reprezinta –, depinde de echipa mare pentru a fi validat sau nu. Astfel, indiferent de calitatea activitatii de multi ani, si a instruirii corecte si a calitatilor, un junior depinde exclusiv de strategia conducerii tehnice si administrative a echipei mari.

Promovarea unui junior are cel mai important rol in interpretarea activitatii de la copii. Asadar, incompetenta (frica, prostia) celor care trebuie sa promoveze, la timpul potrivit, un jucator, influenteaza perceptia asupra unei munci de ani de zile cu respectivul. Daca nu au curajul, ochiul, profesionalismul si strategia necesara pentru a integra si a creste, la alt nivel jucatorul, la echipa mare, atunci se va arunca anatema asupra sistemului de la juniori, care, cica, nu produce!

Pe de alta parte, activitatea de la juniori, adica sistemul, are probleme lui (coruptie si incompetenta), dar, chiar in aceste conditii, produce infinit mai mult decat este validat de tampenia celor de la echipa mare.

Pe romaneste, poate ca la Steaua se da spaga si lucreaza nepotii lui Becali si se vinde echipamentul si vreo mama se culca cu vreun antrenor, dar asta nu inseamna ca nu sunt jucatori care merita promovati si care pot fi crescuti in beneficiul clubului. Daca acei jucatori sunt ignorati, de prostia celor care conduc chipa mare, se va spune ca nu au pe cine sa promoveze, caci sitemul nu produce. Adica-si acopera incompetenta, aruncand-o asupra celor de la juniori.

Subiectul e foarte vast si trebuie discutat pe exemple clare, daca se poate pe fiecare perioada sau generatie data, acolo unde exista cunostinta de asa ceva.

Eu, personal, in afara de generatia celor din 1993-1994, cu Marius Mitu, Alin Stoica, Mozacu, Dunareanu, nu mai am cunostinta decat de generatia celor din 2000 si ceva, cu Romanescu si Roman varfuri de lance.

Steaua a tot jucat finale de CN si a tot castigat, dar jucatorii au fost distrusi de conducerea echipei mari (aia care oricum, nu erau distrusi), fiind pierduti pentru marea performanta.

In contra-pondere cu cele spuse pana acum, vreau sa prezint un document in legatura cu grupa terminala a Stelei din 1989.

Finala Campionatului National de Juniori I, editia 1988-1989, disputata intre Steaua si Universitatea Craiova, precum si finala mica, dintre Sportul Studentesc – CSS Olimpia Piatra Neamta, au reunit – fara exagerare – „careul de asi” al celor mai mari juniori, in fapt cele mai bune echipe, „varfurile” intrecerii, multi dintre componentii lor aflandu-se in fata ultimilor 90 de minute ca juniori. Pregatindu-se, asadar, sa faca importantul pas spre seniorat. Si au intrat pe teren cu aceasta mare ambitie de a convinge, unii dintre ei reusind, in mare masura.

Retineti ca acesti jucatori au avut in fata – tot timpul – exemplul cosmic al celei mai mari echipe de fotbal din istoria Romaniei, apucand fix perioada de glorie 1985-1989, adica cea in care ei se formau si se slefuiau ca fotbalisti.

In toata aceasta perioada i-au urmarit la sute de antrenamente si zeci de meciuri pe Tudorel Stoica, Boloni, Belodedici, Stangaciu, Piturca, Lacatus, Balint, Hagi, Rotariu. Le-au fost copii de mingi la marile meciuri! Au fost acolo, langa ei!

Au stat langa ei, le-au vorbit – li s-a vorbit –, si se poate spune ca au avut parte de cele mai mari modele posibile de valoare, comportament, profesionalism si atitudine!

Se poate spune ca au avut premisele ideale!


Iata ce-a iesit din ei:

Image and video hosting by TinyPic

O sa retineti prezenta profesorului Florin Marin la conducerea echipei Steaua!

O sa retineti prezenta a 25.000 de oameni, in tribune, la Brasov, meciul disputandu-se in dechiderea finalei Cupei Romaniei, Steaua-Dinamo: 1-0 (gol Hagi).

O sa retineti echipa Stelei: Ene – Jercan, Munteanu, Dicu, Teculescu – Beca (`79 Mitrea), Abaluta, Enache – Serban (`71 Geadau), Dobre (`77 Brad), Deaconu (`64 Puiu). Da, se faceau 4 schimbari!

O sa retineti (daca va intereseaza) echipa Craiovei, condusa de Beldeanu, marea zona plina de talente a Olteniei, dand abia atunci, pentru prima data, o echipa de juniori I in finala CN: Guran – Vaduva, Girlesteanu, Sburlea, Cotea (`89 Voicu) – Predoi, Mitrita (`81 Didi), Florescu (`89 Impuscatoiu), Cristescu – Papa, Gane.

Retineti scorul de 3-1 (0-0), cu Silvian Cristescu (`62 si `89) si Papa (`73), respectiv Puiu (`89), ca marcatori. Daca vreti, retineti si raportul suturilor spre poarta, 16-8 (pe poarta, 10-2) pentru olteni. Sau al cornerelor, 9-3.

Retineti cine au fost retinuti ca mari sperante ale fotbalului romanesc, dupa meci: Silvian Cristescu (jucatorul meciului), Dorin Mitrita, Sburlea, Papa, Predoi, de la olteni, si portarul Ene, liberoul Dicu, Marcel Abaluta si Alexandru Deaconu (ring a bell?) de la noi.

Sa precizam ca cel mai bun om al Stelei, marea speranta, mijlocasul central Marcel Abaluta a jucat doar cateva meciuri la Steaua, dupa care a jucat aproape 15 ani in prima divizie, facand parte din echipa Petrolul care a luat Cupa, in finala cu Rapid, apoi fiind un jucator de baza si capitan de echipa la Farul Constanta. Mijlocas central de numar opt, tinea mijlocul terenului, pasa bine si suta taricel, dar nu a depasit niciodata statutul de jucator de echipa de mijlocul clasamentului. Cu anumite probleme bahice, pe finalul carierei, mi-a rams in memorie intr-un meci Farul-Laminorul Roman, cand a inscris 3 goluri, in prima repriza, avandu-l ca adversar direct pe Danut Lupu, care era la primul meci penru echipa lui Meir, fostul dinamovist fugind la pauza de la echipa si neintorcandu-se niciodata, caci Abaluta era omul sau de marcaj.

Fireste ca-l remarcam si pe Sandu Deaconu, o mare speranta a Stelei, care va confirma, dupa cum bine stim, intr-un moment de mare necesitate.

De la olteni, Sburlea (care a fost pe la National) a fost un jucator decent de prima divizie, ca si Silvian Cristescu, un jucator bun. Dorin Mitrita a fost cam cel mai rasarit din aceste doua echipe, jucand la nationala si in Olanda, si facand-o binisor.

Jerry Gane a jucat la nivelul cel mai ridicat (dupa parerea mea), in Spania si Elvetia, precum si prin prisma activitatii din prima divizie romaneasca.

Din finala mica disputata intre Piatra Neamt si Sportul Studentesc (al lui Cornel Jurca), si castigata cu 4-1 de bucuresteni, vedem ca fostul selectioner al nationalei de tineret (unde l-a avut secund pe Iordanescu), antrenorul federal Cornel Dragusin, i-a remarcat pe A. Popa, Sumudica, Banica si Paunoiu. Dintre ei doar Marius Sumudica a reprezentat ceva la nivel de prima divizie.

La Piatra Neamt, in afara de Axinia si Pantazi, nu sunt viitoare nume cunoscute pentru prima divizie.

De la Steaua, Beca a fost in lotul echipei mari, de cateva ori, fara nicio contributie, iar Marcel Abaluta e cel mai important nume care a crescut dintr-o generatie formata la umbra celor mai mari succese de club din istoria fotbalului romanesc, cu cei mai priceputi conducatori care sa supravegheze si sa gireze activitatea.

Asadar, chestiunea copiilor si juniorilor e complicata si are multe aspecte.

Filip Pindean

Pentru o mai bună vizualizare a facsimilului, va invitam sa accesati articolul de pe pagina optimizata pentru telefonul mobil!

FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!
 
28 ani de la 02-12-1986

Ziua de nastere a lui Claudiu Keseru

Claudiu Andrei Keseru este un atacant nascut la Oradea, care a inceput fotbalul profesionist la FC Bihor. A debutat pentru echipa oradeana in sezonul 2002-2003, reusind sa inscrie 3 goluri in 15 partide din Liga a II-a. Imediat dupa incheierea acelei stagiuni, a fost transferat de catre FC Nantes, club care l-a inclus in lotul celei de-a doua echipe in primul sezon. A debutat pentru seniori in 2004 si a evoluat, pana in 2008, in 81 de jocuri si a inscris 11 goluri. Au urmat imprumuturi la echipe de liga a doua precum Libourne, Tours si Angers, ultima achizitionand drepturile sale federative in 2011. Pentru gruparea din Vestul Frantei a inscris 33 goluri in 100 partide pana in vara lui 2013, cand a semnat cu SC Bastia, din Ligue 1. Cu toate ca a evoluat in 16 jocuri pentru gruparea corsicana, a decis sa dea curs ofertei Stelei, din dorinta de a evolua in Liga 1 si de a se lupta pentru castigarea primului sau titlu din cariera.

CS U Craiova

STEAUA
Joi, 4 decembrie 2014,
ora 20:30
In direct pe Pro TV
TV LIVE