08-01-11

Timpul nepotrivit

Din lecturarea unui interviu aparut pe liga2.ro, pe langa platitidinile si stereotipiile, atat ale jucatorului, cat si ale celui care a realizat materialul, precum si pe langa senzatia ca deja devine prea mult aceasta disponibilitate catre actiuni de imagine a lui Gardos (care se traduce usor in goana dupa publicitate), avem niste informatii interesante despre ce inseamna unul dintre fotbalistii talentati si decenti (adica normali) din curtea Stelei.

Pe langa satisfactia de a vedea bun-simt, educatie, ridicarea prin munca, performarea exclusiv prin sine si o perspectiva frumoasa de viitor a acestui jucator, ramane o senzatie grea si apasatoare ca timpul actiunii lui Gardos este acelasi cu timpul actiunii unor ticalosi.

Imposibilitatea stelistilor de a se bucura si a sustine din inima enclave de performanta si normalitate, din cauza faptului ca eforturile si rezultatele lor vor vasculariza in actiuni si efecte contrare intereselor Clubului Steaua, pe termen lung, reprezinta o mare durere, pe care suporterii stelisti trebuie sa si-o asume lucid si hotarat.

/////////////////////////////////////////
„La 22 de ani, Florin Gardoş trăieşte cel mai frumos moment al vieţii. După 11 ani şi jumătate petrecuţi în ligile inferioare, fundaşul sătmărean a făcut saltul pe care orice fotbalist şi l-ar dori: un contract la Steaua. ProSport l-a desemnat pe Florin cel mai bun jucător din Liga a II-a în sezonul 2009-2010, iar cu ocazia înmânării premiului, el ne-a dezvăluit câteva din aspectele mai puţin cunoscute ale carierei sale.

Cum a fost prima zi din viaţa ta de fotbalist?
Pe când aveam 10 ani, un prieten alături de care mă jucam în faţa blocului mi-a spus să mă duc cu el la fotbal. El era deja legitimat la juniorii Olimpiei şi a vrut să mă ducă şi pe mine acolo. Îmi aduc aminte că primul antrenament nu a fost deloc plăcut, a fost fizic. Primii trei ani am jucat ca şi libero, dar cum în fotbalul mare acest post a început să dispară, am fost reprofilat ca fundaş central. Şi de atunci pe acest post am rămas.

Primul meci în Liga a II-a cum a fost?
Aici e ceva de povestit. Înainte de a ajunge la Chiajna, am făcut pregătirea cu cei de la FC Ploieşti. Dar, cu trei zile înainte de startul campionatului, când a trebuit să semnez contractul, mi-au pus nişte clauze care nu mi-au convenit. Nu ne-am înţeles şi am plecat la Chiajna. Imediat, în prima etapă, am jucat cu FC Ploieşti şi am pierdut cu 1-2, meci în care eu am intrat câteva minute.


Dar primul joc ca titular?
A fost un meci cu Dinamo II, scor 0-1, gol Miranda. Îmi aduc aminte că am avut o ocazie mare de tot, după un corner, dar Matache a scos excelent. De altfel, am avut un ghinion teribil la început la Chiajna. Primele şapte meciuri au reprezentat tot atâtea înfrângeri pentru mine. Abia în etapa a VIII-a am reuşit un 2-2 acasă cu Progresul pregătit de Marius Şumudică la acea vreme.

Totuşi, prima victorie care a fost?
Am bătut apoi pe Forex, dar nici de acel succes nu am putut să ne bucurăm prea mult. La trei zile distanţă am aflat că Forex s-a retras din campionat, iar punctele ne-au fost luate.

De-a lungul carierei în ligile inferioare, te-ai gândit vreodată să renunţi la fotbal?
Da. După ce am terminat liceul. Eram în Liga a IV-a şi nimic nu mergea cum îmi doream eu din punct de vedere fotbalist. M-am gândit de două ori să renunţ, dar de fiecare dată salvarea a venit de la tatăl meu, care m-a susţinut, m-a încurajat şi mi-a spus mereu să nu abandonez niciodată.

Ţi s-a propus vreodată să participi la un meci aranjat?
Da. Când eram în Liga a IV-a, înaintea unei partide, antrenorul a venit la noi şi ne-a spus că trebuie să pierdem. Pentru noi era un meci fără miză, dar adversarii ar fi retrogradat în Liga a V-a dacă nu câştigau. Mie nu mi-a convenit asta şi i-am spus antrenorului să pună pe altcineva să greşească în mijlocul apărării, iar eu am jucat mijlocaş dreapta. Meciul a fost câştigat de cine a trebuit, iar la final am primit drept recompensă o masă la un local. În rest, la Chiajna şi mai apoi la Steaua nu s-a pomenit niciodată de vreun aranjament.

Ai spus că ai vrut să te retragi de două ori. Ce carieră ai fi urmat dacă nu continuai cu fotbalul?
Mi-ar fi plăcut să mă fac pompier. Am mai mulţi prieteni care lucrează la unitatea de pompieri din Satu Mare şi cred că aş fi ajuns pompier dacă abandonam fotbalul.

Cum a fost impactul cu Bucureştiul?
Dur. Am rămas şocat când, mergând cu microbuzul de la Bucureşti la stadionul din Chiajna, am văzut oameni care se certau, înjurau. Nu mi-a plăcut deloc. E ceva diferit faţă de provincie. De altfel, Dumitru Bolborea, care mi-a fost antrenor la Concordia, mi-a spus odată că trebuie să fiu mai nesimţit, că în Bucureşti oamenii au şoriciul foarte gros şi că eu sunt prea simţit pentru un oraş ca acesta.

Ce îţi place şi ce nu îţi place la Bucureşti?
Nu îmi plac aglomeraţia din trafic şi câinii vagabonzi. La Bucureşti îmi place că ai multe locuri unde să petreci timpul liber, nu prea ai cum să te plictiseşti. Deşi nu prea am timp liber, îmi place să ies în oraş, la o cafea sau la un restaurant alături de cel mai bun prieten al meu, Mihai Lungan.

Unde ai stat pe perioada cât ai jucat la Chiajna?
Am stat în cantonamentul echipei, la stadion. Nu prea îmi lipsea nimic, dar condiţiile nu se compară cu cele de la Steaua. Când mai doream ceva de mâncare în plus, îl mai cinsteam pe bucătar cu o pălincă de la Satu Mare. Şi nu numai pe el. Mă înţelegeam bine cu toţi cei de acolo.

În perioada în care ai fost la Concordia veneai la meciurile Stelei ca suporter?
Da. Am fost la meciul cu Bayern, din Ligă. Am stat pe acea ploaie la Peluza Sud, dar nu mi-a părut rău. Iubesc Steaua de mic şi pot să spun că trăiesc un vis frumos acum.

Ce reprezintă pentru tine trofeul acordat de ProSport?
E o mică recompensă a eforturilor depuse de mine ca fotbalist. Trebuie să vă mărturisesc că până azi (n.r. - ieri) nu am câştigat niciun trofeu, nicio medalie. Am să-l păstrez la loc de cinste, dar la vară vreau cel puţin Cupa României cu Steaua.

Care a fost cel mai important meci al anului 2010 pentru tine?
Jocul cu Napoli, de la Bucureşti. A fost prima mea partidă în cupele europene cu Steaua, am jucat bine, dar scorul nu a fost din păcate favorabil. Am fost foarte trist la final, îmi venea să plâng de nervi după golul lui Cavani.

Acelaşi Cavani a spulberat visul Stelei de a juca în primăvara europeană.
Cred că am fost urmăriţi de ghinion la Napoli. Eu am ieşit accidentat şi am plecat la vestiar. Auzind vuietul tribunelor, nu am mai rezistat şi am ieşit pe culoar să văd finalul la un televizor, alături de doi oameni de pază italieni. Când s-au arătat cele patru minute de prelungire, italienii şi au pierdut încrederea că Napoli mai poate înscrie. Dar, la golul lui Cavani, au sărit în sus de bucurie, dansau pe acolo, iar eu, plin de nervi, am plecat în vestiar.

Te-ai învăţat cu statutul de jucător al Stelei?
Da. La început a fost ciudat să merg pe stradă, să fiu salutat de oameni necunoscuţi, să mi se solicite autografe. Acum sunt obişnuit şi cred că e un lucru minunat să fii la Steaua şi să fii apreciat pentru ceea ce faci pe teren.

Care e cel mai dificil adversar pe care l-ai înfruntat până acum?
Cavani. E un fotbalist complet. E înalt, puternic, are şut excelent şi nu mi-aş dori să mă mai întâlnesc cu el.

Crezi că eşti pregătit să pleci în străinătate?
Nu. Cred că mai trebuie să stau cel puţin un an şi jumătate la Steaua şi abia apoi mă văd plecând afară. Visez să joc într un campionat puternic, iar spre finalul carierei să revin în Ghencea. Mi-ar plăcea chiar să lucrez în conducerea Stelei după ce voi agăţa ghetele în cui.

Ai juca la o altă formaţie din Liga I, în afară de Steaua?
La Dinamo sau la Rapid, nu. Aş putea evolua la o echipă din provincie, mai ales din Ardeal. Nu aş avea nicio problemă să joc la Universitatea Cluj sau la CFR. Chiar am simpatizat mai demult cu Universitatea Cluj, o formaţie care se ridică tot mai mult în Liga I.
Traian, tatăl lui Florin, ne întâmpină cu zâmbet larg şi fără emoţii la vederea aparatului de fotografiat, semn că s-a obişnuit deja cu vizitele presei acasă la el. „Sunt foarte mândru de Florin”, îşi începe discursul Traian Gardoş şi parează excelent când îl întreb dacă nu regretă că fiul său nu e atacant: „Primul său antrenor (n.r. - Iosif Kalmar) mi-a spus că atacanţii dau goluri şi aduc lumea la stadion, dar fundaşii îţi câştigă un campionat”. Florin zâmbeşte relaxat de pe colţarul din sufragerie, vrând parcă să-l asigure pe tatăl său că în 2011 titlul va poposi în Ghencea.

La întrebarea „Cum a fost Florin în copilărie”, tatăl lui, Traian Gardoş, se deschide precum o carte. „A fost tare neastâmpărat când era mic. Avea foarte multă energie. Bătea mingea când în casă, când afară. Evident, a spart şi câteva bibelouri. Nu m-am supărat nici când, într-o vară, a venit o vecină la noi să îmi ceară să îi plătesc parbrizul pe care Florin i l-a spart cu mingea. Eram fericit că îi place fotbalul, iar acum am un sentiment de împlinire că a ajuns la Steaua”, a spus tatăl lui Florin.

Traian Gardoş a făcut mari sacrificii până ca fiul său să ajungă la Steaua. „Îi plăteam anual două cantonamente, îi închiriam terenuri pe lângă Satu Mare pe unde să joace şi îl duceam mereu la antrenamente. Odată l-am dus pe el şi pe încă 10 colegi de-ai lui cu o Dacie la antrenament, iar când am ajuns acolo, domnul Kalmar se mira de unde îi tot scot pe puşti”.

Atunci când Florin e pe teren, emoţiile lui Traian Gardoş sunt enorme. „Mereu mă rog să joace bine, să nu greşească. Mi-aş dori să evolueze mereu bine şi toată lumea să fie mulţumită de el. După fiecare meci vorbim, şi primul lucru pe care-l întreb e dacă se simte bine. Apoi vorbim de restul”.
Daniel Remeş
/////////////////////////////////////

Unii vor sa fie usor, eventual de-a gata. Nu va fi pentru ca nu poate fi!

Bivalenta asta de optiuni, care se contrazic intre ele, dar, chipurile, exprima acelasi scop si aceleasi principii (eventual innobilate de conceptii echilibrate, nuantate, asa-zis intelepte si decente) cu privire la sustinem Steaua, nu pe Fecali, trebuie sa fie clar tuturor ca este ridicola si paguboasa.

De mult timp s-a ajuns in situatia in care e evident ca vanturarea unor teze care exprima orice altceva decat repudiere tuturor extensiilor lui Gigi Fecali (ale lui sau pentru el), este extrem de perversa. Nu va face decat sa prelungeasca la infinit o deruta din care nu poate profita decat Fecali, adica o atitudine din care nu poate rezulta decat ingroparea totala a Stelei.

Da, il apreciez pe Gardos (cu limitele lui profesionale si umane) si Da, mi-ar fi placut sa-l pot sustine si mi-ar fi placut sa ma pot bucura pentru el, cu el si datorita lui. Da, Gardos merita sa fie la Steaua, dar nu la Steaua zilelor noastre.

El si orice alt profesionist valoros si decent nu au ce cauta la Steaua si nu pot face decat mult ne-bine prin valoarea lor, si prin ce pot aduce, ca performanta – sportiva sau financiara.

Prin faptul ca nu poate face decat bine (sportiv si financiar) Stelei, Gardos nu va face decat rau Stelei, motiv pentru care nu pot sa-l sustin si nu pot sa-i doresc altceva decat o grabnica si definitiva despartire de un Club caruia – prin simpla prezenta si activitate – ii intarzie si mai mult, si-i deturneaza inca odata, prin perdeaua de fum tamaita, constientizarea pozitiei reale si al dezastrului pe care-l traieste.

Jucatorul dat – de Victor Piturca – Stelei si fotbalului romanesc – din nimic –, este la locul potrivit la timpul nepotrivit.

Spam, Ursul Polar