05-01-11

Printre ultimii artisti: Dennis Serban

Urmand traditia prolifica a jucatorilor constanteni care au activat la Steaua - dupa Dorel Zamfir, Stefan Petcu, Gica Hagi, Marian Popa, Sorin Tufan, Lavi Hrib, Cristi Mustaca sau Mugurel Cornateanu - Denis Serban ridica media valorica a contingentului tomitan, pastrand si accentuand atasamentul sufletesc al microbistilor din Constanta la personalitatea Clubului Steaua Bucuresti, urmat fiind de Stelian Carabas, Tibi Curt, Vasile Cristocea, Adrian Pitu sau Dorel Zaharia, intr-un statut care a contribuit - si el - la impunerea orasului Constanta ca unul din fiefurile traditionale ale Stelei.










Nascut la 5 ianuarie 1976, la Bucuresti, Dennis Georgian Serban a inceput fotbalul la Portul Constanta, ajungand la echipa fanion a orasului, Farul, si consacrandu-se la nivel juvenil sub comanda profesorului Constantin Talvescu, care i-a fost antrenor. A facut parte din generatia Farului, condusa de Ion Constantinescu, care a pierdut doua finale consecutive de campionat national, in fata lui Dinamo, impreuna cu Mihai Stere, Placinta, Catalin Anghel, Curt, Carabas sau Cristi Munteanu.

A debutatat in divizia A, in sezonul `93-`94, pe 19 martie 1994, in Farul-Otelul 3-1, sub comanda legendei steliste Gheorghe Constantin, singurul ex-selectioner care a pregatit pe Farul. Dealtfel, Profesorul Constantin, a crescut una din cele mai talentate generatii ale fotbalului constantean, dand cel putin 10 nume notorii primei divizii, nume care (unele dintre ele) au facut choiar performanta de echipa nationala.

Astfel, sub directoratul tehnic al lui Gheorghe Constantin asupra antrenorului Florin Marin (care va ramane ca antrenor plin, dupa un an, presedintele de atunci al Farului, un mafiot pe nume Garabet considerand ca marele Constantin este cel mai scump navetist din fotbalul romanesc), Denis Serban a fost dat primei divizii.

In sezonul 1994-1995 Serban este imprumutat, in tur, la Portul, iar din retur revine la Farul, pentru care joaca 12 meciuri, inscriind un gol.

Turul din divizia B, de la Portul Constanta, ii prilejuieste lui Dennis Serban prima intalnire cu Steaua Bucuresti, in 16-imile Cupei Romaniei. Remarcam (pe langa cei 10.000 de spectatori care onorau Steaua, pe un stadion de 7.000 de locuri si fluierul lui Porumboiu) prezenta lui Marian Popa, la Steaua si pe viitorii divizionari Mihai Stere, Cosmin Chirea, Marius Zadea si Denis Serban, la Portul. Referitor la Marius Zadea, in urma acestui meci s-a pus serios problema unui transfer al sau la Steaua, pentru a acoperi postul de mijlocas coordonator, Tica Danilescu deplasandu-se pentru un transfer care, reluat ca actualitate si dupa plecarea lui Zadea la Mangalia, nu s-a produs.



Sezonul 1995-1996 il aduce pe Denis Serban ca om de baza si copil teribil al Farului, care reusea unul din sezoanele sale foarte bune. Serban a jucat 32 de meciuri, inscriind 5 goluri, la al doilea sezon de prima divizie, la varsta de 20 de ani. Intr-o echipa a carui lider valoric era Gica Butoiu (fost la Steaua Mizil), cu jucatori experimentati precum Gica Ciurea (fost campion cu Craiova), Stefan Nanu (viitor international, pentru scurt timp la Steaua), Banica Oprea, Marius Axinciunc, Marian Dinu, Mustaca, Daniel Ghisan sau cu jucatori tineri, precum internationalii de tineret Cristi Munteanu, Curt, Toma, Carabas, Denis Serban se impunea ca una din perlele campionatului.

Primul meci al lui Denis Serban pe Ghencea este si primul meci pe care l-am vazut, eu personal, pe Steaua. Printre aia 1500 de spectatori, inghetat bocna, cu inima cat un purice, urmaream de la tribuna a intaia, ce inseamna Steaua si faceam cunostinta, pentru prima data, cu Templul Fotbalului Romanesc.

Steaua a fost intr-o zi mai slaba, intalnind un adversar valoros, in super-forma, motivat si dezinvolt, si a reusit sa scape de o infrangere la 2-3 goluri diferenta datorita fortei deosebite pe care o avea, se simtea dar nu se vedea, adica era exact asa cum ar trebui sa se intample la o organizatie serioasa, care domina fara sa striveasca, nu ca azi, cand suntem umpluti de rusine prin sprinturi la vedere, urlate cu banii in mana sau in valize.



Returul de la Constanta, din etapa a 31-a, a fost un meci de vacanta, Steaua avand asigurata titlul de campioana (pe care avea sa-l castige la 11 puncte peste National), iar Farul locul 8 si participarea in Intertoto. In afara de prezenta fostului stelist Gheorghe Ceausila (asa-numitul Gheorghe C., pe vremea comunistilor) in echipa Farului - atacant care are o medie de un gol pe meci la Steaua, adica are un singur meci (de fapt, cateva zeci de minute, in sezonul `85-`86, fiind intrat dupa pauza) in tricoul ros-albastru, meci in care a si marcat - si a folosirii lui Serban in banda stanga, precum si prezenta talharului international Corpodean pe foaia tehnica, nimic deosebit de remarcat.



Dennis Serban, cu un sezon si jumatate de prima divizie, in picioare, se transfera la Steaua, dupa efectuarea unei parti a pregatirii de vara, din 1996, pentru o suma necunoscuta oficial, dar care se vehicula intre 250 si 350 de mii de dolari.

Jucator de 20 de ani, mijlocas ofensiv super-tehnic, adevarat dribleor, cu un talent exceptional, demonstrat prin usurinta depasirii adversarilor - fenta fiind elementul sau de excelenta - Serban era una din cele mai mari sperante ale fotbalului romanesc (daca nu chiar cea mai), fiind un jucator cu potential enorm.

Juca mijlocas dreapta, sau in spatele varfurilor, fiind distribuit, uneori, si pe pozitia de inter stanga, pe stilul lui Ilie Dumitrescu, cu intrari in centru pentru sut sau combinatie.

Era un lucru uzual sa insire cate 3-4 adversari, fiind un jucator de mare spectacol, care pacatuia, uneori, prin individualismul care crea probleme echipei si aducea murmure din partea publicului, infinit mai exigent si bun cunoscator atunci, decat acum.

Devenise, instantaneu, jucatorul preferat al lui CV Tudor, care-l amintea permanent elogios in rubrica sa, Saptamana pe Scurt (unde amintea, in fiecare saptamana, 2-3 fraze despre prestatia Stelei), sau in rubrica sportiva, unde semna cu pseudonimul Ajax, si spunea despre Dennis Serban ca e unul dintre cei mai mari dribleori pe care i-a vazut el vreodata.

Peste toate, Serban bucura sufletele tuturor stelistilor prin bijuteriile sale (chiar dac-i mai si enerva) si incanta sufletele tinerilor stelisti prin intreaga lui prezenta, intr-un patrimoniu care nu se va mai sterge niciodata. Iar asta nu se poate ascunde si nu se poate uita!

ASTA SE AFIRMA!



Primul sau meci oficial la Steaua, in Europa, avea sa fie dubla cu Bruges pentru accederea in Grupele Champions League. Serban si Calin erau marile transferuri ale Stelei, Dobos fiind marea pierdere.

Serban debutase in etapa a doua a campionatului, in infrangerea de la Piatra Neamt (dupa ce invinsese, greu, in prima etapa, in Ghencea, cu 2-1, pe Otelul).



Al doilea meci al lui Serban la Steaua a fost o adevarat catastrofa. Infrangerea de pomina cu 5-1 in fata Bacaului, pe Ghencea. Aceasta venea cu doar 4 zile inaintea deplarii la Bruges.



Asadar, doua meciuri, doua infrangeri, pentru Steaua, cu Serban titular, care se deplasa la Bruges si cu perspectiva de a nu-l putea folosi pe Marius Lacatus, cu mari probleme de sanatate. Totusi, antrenorul Titi Dumitriu (cu toate foarte multele lui pacate) a dovedit inspiratie si sange rece. A mers pe vivacitatea lui Denis Serban, cu sarcini extinse pe banda dreapta si pe impetuozitatea lui Augustin Calin. Soliditatea echipei si sacrificiul lui Lacatus, precum si clasa mondiala a lui Adrian Ilie, au facut posibil rezultatul care dadea perspective frumoase returului.



Asa, de distractie, pe langa geniala cronica a celebrului jurnalist care a ratat de vreo trei ori Pulitzer-ul, la mustata, il numim aici pe Florin Caramavrov, prezentam cronica altui celebru om de presa, care pe atunci nu stia ca o sa se pise pe el de prea procuror si prea destept ce o sa se dea.



Returul a fost de inalta clasa europeana, pentru Steaua, cu Dennis Serban, si el printre protagonisti, ca mijlocas stanga, de aceasta data.



In sezonul 1996-1997, Serban joaca 31 de meciuri si marcheaza 8 goluri, in campionatul castigat la 5 puncte peste National. In Champions League joaca 8 meciuri, fara a inscrie, fiind mereu printre titulari, in dublele cu Ateltico Madrid, Borussia Dortmund si Widzew Lodz, fiind, de doua ori, printre cei mai bine notati oameni ai Stelei. In 1996 debuteaza la nationala, cu Israel, in 1997 jucand impotriva Macedoniei si Liechtenstein-ului.



In sezonul 1997-1998, Serban primeste tricoul cu numarul 10, dupa plecarea lui Adi Ilie la Galata, si joaca 22 de meciuri, inscriind 4 goluri, in campionat. In Ch Leeague joaca 4 meciuri, inscriind 2 goluri. Golul din meciul cu PSG, din Ghencea, 3-2 pe teren (necontabilizat statistic, din pacate) este unul din cele mai frumoase din istoria europeana a Stelei, din anii `90. Meciuri foarte bune cu Fenerbahce si cu Bastia.

In vara lui 1997, Steaua aprimit o oferta de 2.5 milioane de dolari de la Marseille, oferta acceptata de Marcel Puscas, dar respinsa de Cornel Gatu, care considera ca se puteau primi mai multi bani.

Reprezentantul lui O.M. i-a spus lui Puscas ca Serban nu are forta, e indisciplinat tactic, nu face faza de aparare, nu cunoaste limba franceza, dar ca este dispus sa plateasca suma de 2 milioane de dolari pe el, pentru o singura calitate: alearga la fel de repede conducand mingea la picior, decat alearga fara minge.

In cea mai buna perioada a carierei sale, Dennis a fost monitorizat de Olympique Marseille. Presedintele francezilor de atunci, Roland Courbis, a facut o oferta de 2.500.000 de $ pentru Serban, insa Cristian Gatu a refuzat acea oferta de transfer. El a solicitat 3 milioane de $, iar in acel moment Courbis si-a retras oferta initiala. Mi-a explicat de ce si am fost in totalitate de acord cu acesta.Courbis mi-a spus ca Serban nu are joc de cap, nu face faza defensiva deloc si nici macar nu vorbeste franceza. Singura calitate a jucatorului era viteza lui cu mingea la picior, aceasta fiind egala cu viteza sa fara minge si numai pentru asta francezii erau dispusi sa ofere 2 milioane si jumatate. Marseille insa avea un buget limitat pentru transferuri si nu putea oferi nici macar 100.000 de $ in plus, asadar ca transferul a cazut. A contat si faptul ca Roland Courbis nu era inca sigur de valoarea romanului. Practic, Dennis Serban trebuia sa plece in urma cu 10 ani pe aceeasi suma pe care a fost vandut Dica la Catania in aceasta vara! E o diferenta importanta. Jucatorii romani aveau pe vremea aceea o cota foarte buna si foarte multi jucau la echipe importante din Europa. Soarta a facut ca la doar 2 saptamani de la esuarea transferului, Serban sa-si rupa piciorul intr-un meci cu Dinamo (Marcel Puscas).

Asteptarile, dupa plecarea lui Ilie, erau uriase asupra lui Serban. Se vroia a prelua el statutul lui Ilie, lucru inaccesibil pentru inca foarte tanarul Denis. Avea 21 de ani. Orice greseala ii era imputata, evaluarea lui facandu-se, tin minte perfect, printr-un sistem interesant. Stiti cum la gimnastica se puncteaza un exercitiu cu diferite note de plecare, in functie de complexitate si gradul de dificultate? Cam asa ceva si in cazul asta. Serban pleca cu handicap, caci toti asteptau minuni de la el. Astfel, evolutiile lui mai slabe erau notate foarte prost, desi, pe fondul acestor evolutii, reusea multe lucruri bune pentru echipa. Doar ca nu era Maradona. Nu putea fi! Chiar si in meciurile proaste (si avea destule) reusea zeci de depasiri si pase filtrante de calitate, precum si centrari de manual.



Pentru cine nu crede, sa urmareasca meciurile de atunci de divizia A, si va concluziona singur ca Serban, in cel mai prost meci al lui, facea mai multe driblinguri decat cel mai bun dribleor al Stelei de acum, in 5-6 meciuri de nivel maxim. Iar Dennis Serban, in zilele lui bune, facea mai multe driblinguri utile decat reusesc Banel si Szekely intr-un campionat intreg!

Criticile curgea, caci atunci, atat presa cat si suporterii stelisti o determinau pe Steaua, prin asteptari, si-i impuneau standardul de performanta. Pe atunci, castigarea campionatului fara stralucire atragea critici vehemente ale suporterilor si puneri la zid din partea presei. Pentru ca asta insemna Steaua!

Sezonul 1998-1999 aduce 9 meciuri si 3 goluri, in toamna, spulberand si Rapidul, in Supercupa, cu primul gol marcat de Cocosat.



Toamna europeana prilejuieste victoria cu Flora Tallin (1 gol) si dezastrul cu Panathinaikos. Dupa un 2-2 acasa, in care Serban a mai miscat ceva, inscriind, a urmat returul de la Atena. Observati care era standardul epocii referitor la ce inseamna Steaua.



Eliminata din Ch League, Steaua continua in Cupa Uefa, unde o primea in Ghencea pe Valencia, la care juca Adi Ilie, transferat dupa un sezon la Galatasaray. Infrangere cu 4-3 si urmatoarele reactii cu privire la statutul sau la Steaua. Observati cu atentie si unul dintre micile comentariile din coloana din dreapta.



Dupa un retur pierdut la scor de neprezentare, toamna se termina mohorata pentru Dennis Serba, in mod clar incarcat de responsabilitati si interese pe care nu le poate duce. Turul o gasea pe Steaua pe locul 3, la 10 puncte in spatele Rapidului si la 7 puncte in spatele lui Dinamo. Apunea o era.

In 19 septembrie 1999, Serban juca, inca odata, in tricoul Stelei impotriva Farului, moment prelungit de critici si contestatii. Era numit „deziluzie”, desi, chiar si in cel mai prost meci, scotea cateva bijuterii si reusea sa se inalte cu un cap peste ceilalti. Ratarea transferului la OM l-a marcat, responsabilitatea celui care sa traga echipa dupa el apasand, si ea, destul de mult.



Pentru suma vehiculata de 2 milioane de dolari (si cine stie cate milioane comisioane), Serban se transfera la Valencia, in ianuarie 1999, datorita smenului fratilor Becali, care au luat ochii cu Adi Ilie si si-au mai tras cateva milioane, prin impunerile lui Sabin Ilie, Dennis Serban si Gabi Popescu.

La 22 de ani, Dennis Serban era la Valencia, o echipa care avea sa joace finala de Liga Campionilor, cu Real Madrid, in curand. Intr-un lot cu Mendieta, Farinos, Luis Milla si Angulo, ca titulari, la mijloc si cu Stefan Schwarz, Gabi Popescu, Jandro sau Morigi, la mijloc, Serban a jucat 10 meciuri, in acel retur. Mai precis, a intrat in 10 meciuri, jucand un total de 169 de minute, primind un galben si inscriind un gol.

In sezonul 1999-2000, in tur, prinde un singur meci (a jucat 2 minute) si, din cauza concurentei uriase (fusesera adusi Killy Gonzalez, Albelda si Gerard) este imprumutat, pentru retur, la Villareal, in Segunda, unde joaca bine, 13 meciuri (715 minute), inscriind 4 goluri si aducandu-si o contributie importanta la promovarea in Primera, alaturi de Craioveanu, Gaitan, Moises sau Quiqe Medina. Joaca , in 1999, un meci contra Estoniei, la nationala.



In sezonul 2000-2001, in continuare nu se impune la Valencia, dar, in loc sa forteze inca un imprumut la Villareal (greseala uriasa!), se duce la Elche, unde joaca, intr-adevar, 35 de meciuri, inscriind 11 goluri, dar in Segunda, echipa terminand pe locul 18, cu sarbul Nadj, cu fostul international brazilian Mazinho facand cuplu cu Dennis, in mijlocul terenului si cu Javi Navarro, ca fundas dreapta.

Este un sezon bun pentru Serban (dar putea fi mult mai bun la Villarreal), care este titularizat intr-un amical contra Iugoslaviei. Dupa un egal cu Polonia, o victorie cu Lituania si o infrangere la scor de neprezentare cu Italia, Boloni aducea sange proaspat, pe Ghencea, cu plavii. Sarbii erau in fornula de soc: Kocic - Mirkovic, Sakic, Mihajlovic, Stefanovic - Lazetic, Stankovic, Drulovic, Djordjevic -Mijatovic, Savo Milosevic. Romania, in formula Lobont - Contra, Iencsi, Ciobotariu, Filipescu - Dennis Serban, Galca, Codrea, Rosu - Mutu, Marius Niculae (au mai intrat Barcauan, Catalin Munteanu, Prodan, Florentin Dumitru, Claudiu Niculescu si Alin Stoica). Dennis Serban a deschis scorul, in minutul 3, cu un sut superb, din afara careului (in urma unui corner batut scurt, si un sut in diagonala, daca nu cumva retin gresit). Mihajlovic a egalat in minutul 87, prin specialitatea casei, o lovitura libera batuta ca la carte, iar Barcauan a avut o pleasca si a dat un gol, la o invalmaseala, in careu, in minutul 89.



Se spera ca va fi o revenire a lui Serban, la sperantele care se construisera in jurul lui. Retin ca Vadim era entuziasmat si scria in revista lui ca (aproximativ) „acum pustiul a prins forta, are curaj si o sa fie o mare stea”. Avea 25 de ani si nu era deloc tarziu.

In sezonul 2001-2002 ramane, in tur, in lotul Valenciei, unde mai face o incercare, insa prinde doar 3 meciuri (32 de minute, in total).



Ia o decizie foarte proasta: la 26 de ani vine sa-si relanseze cariera sub Podul Grant. Joaca 12 meciuri, inscriind 2 goluri.

Sezonul 2002-2003 il gaseste la Cordoba, in Segunda, unde joaca 22 de meciuri (1285 de minute), inscriind 4 goluri si terminand pe 14.



Sezonul 2003-2004 il gaseste la alta echipa de Segunda, nou-promovata Polideportivo Ejido, unde joaca 10 meciuri (630 de minute) inscriind 1 gol. In retur, punct al degradarii, alege sa se re-reintoarca in Romania, la Petrolul, cu care termina pe 15, jucand 8 meciuri si inscriind 1 gol.

Sezonul 2004-2005 il joaca, in tur, la Dinamo, cu 3 meciuri. In retur, joaca in liga secunda din Cipru, la Larissa, cu care promoveaza.

In sezonul 2005-2006 joaca 27 de meciuri, inscriind 1 gol, pentru Larissa, in prima liga din Cipru.

Isi incheie in sezonul 2006-2007, la Dinamo, la 31 de ani, jucand 7 meciuri si inscriind 2 goluri, dintre care unul Stelei, dupa o cursa care arata ce fotbalist a avut Steaua de partea ei, in 2007 Serban nefiind decat o fantoma a jucatorului care a evoluat pentru Steaua.

Dennis Serban (1.73 inaltime), poreclit Cocoşatul (din motive evidente) a castigat 2 titluri de campion, o Cupa si o Supercupa, pentru Steaua, pentru care a jucat 62 de meciuri, inscriind 15 goluri, in campionat. Are 13 meciuri si un gol la nationala. In cupele europene are 29 de meciuri si 4 goluri.

Dupa despartirea de Steaua, Dennis Serban nu a performat nici pe sfert, fata de asteptari. E clar ca nu putea juca la Valencia, dar, cu multa vointa si munca, ar fi fost un jucator onorabil la echipe inferioare din Primera, gen Villarreal. Din pacate, aventuri la echipe de partea a doua a clasamentului din Segunda, neramanand niciodata la aceeasi echipa 2 sezoane la rand. De la 23 la 26 de ani a inotat in mediocritate, dar totusi a inotat. De la 26 de ani a fost in picaj, incheindu-si cariera la 30 de ani.

Banii castigati din contractul cu Valencia i-a investit frumos, dintr-o singura afacere imobiliara, cu un teren in Ploiesti, rezultand un profit de cateva milioane. Siguranta financiara i-a grabit, probabil, decizia. Ar fi putut si trebuit da fotbalului mult, muuult mai mult!

Dennis Serban nu poate fi numit stelist, caci nu este. Mai mult, este mai apropiat de Dinamo, fiind (şi) ginerele lui Petre Buduru. Asta nu ar trebui sa ne impiedice sa-l amintim elogios, ca unul care a fost cam ultimul artist veritabil al Stelei si ca unul care ne făcea sa simtim - fie ca-l ovationam, fie ca-l injuram - că traim, ca stelisti.

Mai mult, prin prezentarea unei perspective asupra cariereri lui Dennis Serban, avem ocazia sa ma invatam anumite lucruri (fiecare sa le descopere personal) despre cine suntem si ce vrem, ca reprezentanti si aparatori ai Stelei. Despre unde suntem si de ce. Despre unde trebuie sa ne intoarcem.

Pentru emotiile create absolut tuturor stelistilor care l-au vazut vreodata aparand in tricoul ros-albastru si pentru toate reperele si invatamintele lasate de activitatea sa, azi, 5 ianuarie 2011 (născut în aceiaşi zi cu Umberto Eco, Juan Carlos al Spaniei sau Ioan Petru Culianu), stelistii ii multumesc unui fotbalist care a insemnat Ceva pentru Steaua.

La Multi Ani, Dennis Şerban!

Stelistii - recunoscători!

Filip Pindean

Articolul contine cateva imagini(cronici) care nu sunt afisate corect. Pentru o mai buna afisare a acestora, utilizati de aceasta data versiunea de mobil a siteului, la adresa .