24-11-10

Weissenbacher: "Nu suport oameni precum Gigi Becali"

Băimăreanul Anton Antal Weissenbacher (45 de ani), unul dintre fotbaliştii câştigători ai Cupei Campionilor cu Steaua, în 1986, a preferat un anonimat cuminte, tihnit, la Trier, în Germania, vizavi de graniţa cu Luxemburg, gălăgiei eterne şi dramelor ascuţite din fotbalul românesc. În premieră, a acceptat să vorbească despre situaţia fostei sale echipe.

Domnule Weissenbacher, de ce nu mai ţineţi legătura cu nimeni?

Anton Weissenbacher: Pentru că nimeni nu m-a mai căutat! Ultima oară când am mers în Ghencea a fost în 1996, la meciul acela omagial “10 ani de la Sevilla”. Am lăsat atunci numărul de telefon, dar nu s-a întâmplat nimic. Eu mi-aş dori să vorbesc cu toţi, dar asta e! Am citit pe internet că au mai fost la Sevilla, dar pe mine nu m-a sunat nimeni. Aş fi putut merge, mi-aş fi plătit eu deplasarea. Asta e, nu sunt supărat!

Ce ziceţi de Gigi Becali?

Am văzut meciurile Stelei, că deţin antenă românească. Becali are banii dar nu lasă tehnicienii să-şi facă treaba. Crede că doar dacă ai bani, eşti sus, dacă nu, trebuie să te chinuieşti şi să te guduri la picioarele lui. Eu nu suport astfel de oameni! Mi se pare incredibil ce face. Antrenorul nu are nici un cuvânt în faţa lui!

Ce soluţii ar fi?

Să lase antrenorii să lucreze. Am văzut că ar putea pleca şi Lăcătuş! Nu se poate, un antrenor trebuie să lucreze măcar un an şi jumătate. În numai trei luni nu are cum să-şi facă treaba.

Dumneavoastră aveţi probleme cu patronul?

Nici vorbă! Vine, vede meciul, ne felicită sau ne critică, apoi merge acasă.

L-a ajutat pe fostul coleg Bălan

Anton nu ştia despre ultimele necazuri ale fostului său coleg Lucian Bălan, cel care a avut o tentativă de sinucidere: “Credeam că va ieşi din tunel. Şi eu l-am ajutat cu bani, ultima oară acum câţiva ani, când am venit acasă, la un meci caritabil organizat la Baia Mare, pentru a sprijini familia unui copil bolnav. Sper să-şi revină, mai ales că acum activează la FC Baia Mare”.

Anton şi-a încheiat cariera de sportiv la Trier, la 34 de ani, în 1999, forţat de accidentări.

“Chiar dacă în România nu am avut nici o problemă, la Trier am suferit 5 accidentări la ambii genunchi, la ligamente. Am rămas cu o pensie de «invalid sportiv », de 500 de euro lunar”, spune el.

Weissenbacher a plecat din România după Revoluţie, în 1991, când Rolland, băiatul său, avea doar trei luni. Cu ajutorul unui fost coechipier de la FC Bihor, fundaşul Árpád Buciko (47 de ani), acum funcţionar bancar în Luxemburg, s-a legitimat la Eintracht Trier, în liga a treia din Germania. În 1998, a atins cu echipa semifinalele Cupei, după ce eliminase campioana şi deţinătoarea Ligii din 1997, Dortmund, şi pe Schalke, cedând apoi, la lovituri de departajare, în faţa lui Duisburg.

Îşi pregăteşte fiul, Rolland Weiszenbacher

Plecat în Germania în 1991, fostul fundaş din Ghencea, despre care nu s-a mai scris un rând de aproape 20 de ani (!), recunoaşte franc că s-a rupt de colegii de generaţie.

Nu îi e ruşine cu ceea ce face: lucrează la o fabrică de beton, pe o maşină automatizată de turnat asfalt, şi antrenează minuscula echipă SV Mehring, dar are un trai decent: “Sunt foarte mândru că îl am pe fiul meu în lot. Rolland Antal junior are 20 ani şi îmi calcă pe urme. E tot fundaş şi are fibra la fel de tare. Acum îl las mai uşor, că dă Bac-ul”. Anton Weiszenbacher vrea ca fiul său să înveţe carte, dar să ajungă şi fotbalist bun

Nu are probleme cu banii

Toni, care mai are o fiică, pe Caroline (14 ani), înscrisă la dans sportiv, câştigă în jur de 5.000 de euro pe lună. El crede că e un om realizat: “Deşi această criză a afectat pe toată lumea, nu pot să mă plâng. Soţia mea, Ildiko-Erzsebet, lucrează la Real, dar e şi antrenoare de volei, aşa că banii se adună. În ziua de azi, nu este uşor... Nu toată lumea poate ajunge antrenor la echipa naţională, precum Victor Piţurcă, fostul meu cţchipier. Viaţa se schimbă, gloria trece! Trăim din prezent... Dacă nu eşti atent, ajungi în situaţii grele, fără ieşire. De undeva trebuie să câştigi bani, trebuie să ai un loc de muncă! Peste tot e aşa! Dacă nu ai bani, te chinuieşti! Eu sunt mulţumit, am o familie frumoasă”.

Libertatea

Data nasterii: 20.01.1965 (Baia Mare)

Post: fundaş Debut in Diviza A: 16.11.1983/ FC Baia Mare - Poli Iasi 4-0

Carieră: FC Baia Mare (1983-1985), Steaua (1985-1987), Univ. Craiova (1987-1988), FC Bihor (1989-1991), Eintracht Trier (1993-2000).

Meciuri/goluri in Liga I: 169/ 15 (dintre care 5 pentru Steaua: unul in sezonul '85-'86, celelalte patru, in urmatorul sezon).

Palmares: două titluri (1986, 1987) si o Cupă a Romaniei (1987), Cupa Campionilor Europeni (1986), Supercupa Europei (1987).

A jucat un meci in CCE in sezonul '85-'86 si alte doua (in dubla cu Anderlecht) in sezonul urmator.