05-11-10

Onorabilul Vladoiu

Component marcant al Stelei anilor `90, Ioan Vladoiu – zis Jean sau Charlie (pentru mustata pe care o afisa in prima jumatate a decadei) – a fost cel unul dintre cei mai valorosi atacanti de gol ai Clubului nostru, in ultimii 20 de ani, in ce ma priveste pe mine personal.

Langa Marian Popa, Sabin Ilie, Ciocoiu, Danciulescu, Cl. Raducanu, Thereau sau Kapetanos (mai pot fi si altii, sau pot disparea dintre acestia – de gustibus), Vladoiu se individualizeaza clar, ca fiind o piesa de mare calitate, care a avut contributii importante.

Cu o talie clar defavorizanta, de 1.68 inaltime, compensa prin structura scheleto-musculara, fiind un tip extrem de bine legat, de 73 de kilograme, foarte vanjos, care – datorita centrului de greutate jos –, pe tipul argentinianului Tevez, reusea sa se impuna deseori in duelurile cu aparatorii adversi.

Din 1987, de cand a debutata, la 19 ani, in prima divizie, a jucat pana in 1991, la FC Arges. In 4 sezoane a marcat 13 goluri in 74 de meciuri. Atunci a fost transferat de Steaua, pentru care a explodat, jucand 16 meciuri si inscriind 9 goluri in returul sezonului 1990-1991. In sezonul urmator a jucat 18 meciuri, inscriind 5 goluri, castigand Cupa. Urmatoarele doua sezoane au insemnat castigarea a doua campionate pentru Steaua, cu Vladoiu jucand 29 de meciuri si marcand 10 goluri, in `92-`93 si jucand 14 meciuri si marcand 1 gol, in turul lui `93-`94, la finele caruia, din cauza unui conflict cu conducerea Stelei (Titi Dumitriu) a plecat la Rapid, de unde (cu 13 meciuri si 6 goluri) a fost convocat pentru CM din SUA, unde a jucat doar cateva minute in meciul cu Elvetia, in care a primit rosu pentru o intrare violenta. Dupa un sezon `94-`95, cu 30 de meciuri si 16 goluri in Giulesti, revine la Steaua, in urma unui conflict cu Copos, a altui conflict cu Lupu si, in general, a personalitatii foarte puternice.

Sezonul 1995-1996, este remarcabil. Castiga Cupa si Campionatul pentru Steaua, jucand 33 de meciuri si inscriind 25 de goluri, cu care va iesi golgheterul campionatului. In urma acestor performate, Vladoiu este transferat, la 28 de ani, pe bani multi (se vehicula 1,5 milioane dolari) in Germania, la Koln.

In primul sezon, `96-`97, va juca bine, ajutandu-i pe nemti sa se salveze, cu 28 de meciuri si 8 goluri, iar in turul sezonului urmator va juca 22 de meciuri, inscriind 2 goluri. In returul aceluiasi sezon va reveni in tara, la Dinamo, pentru care va juca 22 de goluri, marcand 14 goluri. In turul sezonului 199-2000 va juca 12 meciuri, marcand 12 goluri, pentru militienii care vor castiga campionatul (ce-i este trecut in palmares), iar in retur va reveni in Germania la FC Kickers Offenbach, unde va juca 15 meciuri, inscriind 5 goluri.

In sezonul 2000-2001, va reveni la Steaua, pe care o va ajuta sa castige campionatul, cu 13 meciuri si 10 goluri. Turul sezonului urmator va aduce, din cauza unor accidentari repetate, doar 2 meciuri, dupa care va pleca, gonit de Gigi Fecali, la Pitesti. Pana in 2004, va mai juca 38 de meciuri cu 11 goluri, la Arges, Universitatea Craiova si UTA.

Vladoiu a castigat 4 campionate la Steaua, 1992-1993, 1993-1994 (a jucat dor turul), 1995-1996 si 2000-2001 si doua Cupe (1991-1992 si 1995-1996), precum si o Supercupa (1995), lasand in urma multe meciuri memorabile sau atitudini, gesturi, scene, care sunt vii in mintile stelistilor, adica acelora carora le-a adus glorie. Pentru Dinamo a castigat campionatul in 1999-2000, chiar daca a jucat doar in tur. In schimb, e ridicola trecerea in palmares a Cupei Romaniei, castigate in acelasi an. Vladoiu are 324 de meciuri si 130 de goluri in prima liga si 51 de meciuri si 10 goluri in Bundesliga. La nationala are 28 de meciuri si 2 goluri, iar in cupele europene are 31 de meciuri si 8 goluri.

Om serios, dintr-o bucata, de o corectitudine maxima, a reusit datorita seriozitatii, muncii si sacrificiului, aprecieri care-l cuprind fidel si nu sunt spuse doar de complezenta. La Steaua dadea o senzatie de incredere privitorilor si de putere uriasa, luandu-se in piept cu orice adversar si fiind un exemplu pentru ceilalti coechipieri. Cand il vedeam pe Jean in teren, pentru Steaua, aveam garantia ca se va lupta pana la ultima picatura de energie si ca va face totul pentru victorie. Aceste calitati morale (exacerbate uneori, in interpretari mai nenuantate) au fost pastrate de Jean si dupa retragere, ridicandu-le la rangul de principii, de la care nu se abate.

Vladoiu a declarat clar: Chiar daca am jucat la Steaua si la Rapid, cel mai bine m-am simtit la Dinamo. Asta, pentru mine, il face dinamovist. Acest dinamovist – cum apare el azi – a ajutat Clubul Steaua sa umileasca Clubul Dinamo de multe ori, aparandu-i cu o ambitie nebuna culorile ros-albastre, luptandu-se pentru victorie cu un curaj pe care nu-l mai vad demult la niciun component al echipei noastre. Acest dinamovist (sa-l numim asa, desi nu stiu cat de dinamovist e fata de altii) a adus plus-valoare Clubului Steaua, fiind un foarte valoros soldat de-al sau, un model de valoare sportiva, atitudine razboinica, lupta pana la capat si sacrificiu pentru gloria culorilor rosu-albastre.

Pentru mine – prin cat si cum a dat Clubului Steaua – Jean Vladoiu si-a castigat pe deplin respectul. Azi, 5 noiembrie 2010 – nascut in aceiasi zi cu Mihail Sadoveanu, Vivien Leigh, Douglass Nourth, Joe Dassin, Cesar Luis Menotti, Bryan Adams, Oleg Blohkin, Jean-Pierre Papin, Uwe Seeler sau Christoph Metzelder – stelistii ar trebui sa-i multumeasca lui Charlie pentru contributia adusa.

Trebuie apreciat, fiindca este un om integru, si fiindca ne arata ca-i mult mai bine sa fii un dinamovist declarat, care ai adus glorie Clubului Steaua si care nu-i provoci drama, decat un dinamovist (la origini) nedeclarat, care aduci – acum – rusine aceluiasi club, adancindu-l, fara scrupule, in mizerie, totul numai pentru o galeata mare de bani.

La multi ani, Ioan Vladoiu!

Stelistii – recunoscatori!


Gandalf