21-09-10

Ilie a hotărât sa nu moara!

Cee ce era obligatoriu sa se intample s-a intamplat. Mai devreme decat ne-am asteptat, Ilie si-a dat demisia, si a reintrat acolo unde-l cereau istoria si meritele: in galeria cu monstri sacri ai Clubului Steaua, de unde l-au scos amanunte ce trebuie date uitarii neintarziat si definitiv.
 
Incapabil de a intelege - desi putea si trebuia sa o faca - ca nu va putea ajuta Steaua lucrand cu Becali, indiferent de formele in care a incercat sa-si imbrace (adica sa-si scuze din start) aceasta decizie, care, de acum inainte nu mai trebuie comentata in analizarea personajului istoric, (atata timp cat nu va mai avea legatura cu Steaua lui Becali), Ilie Dumitrescu s-a expus - el singur - momentului pe care il traieste.
 
Nu mai este cazul sa aduca nimeni aminte de toate premisele care creau incompatibilitatea continuarii existentei Stelei cu Becali, nici toate reactiile lui Ilie si iesirile sale, nici demonstratiile unui caracter mai aparte si exhibarile unei personalitati deosebite de comun, cu toate ca ele au lezat Steaua, adancindu-i drama.
 
Trebuie uitata si forma plecarii de acum, in nota de caracter obisnuita, aruncata in carca suporterilor, care sunt scosi vinovati de esecul sau, izoland astfel toate semnele urlate, care insemnau certitudinea imposibilitatii "colaborarii cu Becali". Uitam ca va primii banii la sfarsit. Uitam ce a spus despre "urmarirea visului", acum, cand motiveaza plecarea cu faptul ca "am o singura viata". Uitam ca a distrus cuvantele "onoare" si "respect". Uitam ca primeste sfaturi, telefoane, loturi, 7 jucatori etc.
 
Uitam ca i-a obligat, intr-un act de terorism din partea lui, pe stelisti, sa-i atace legenda.
 
Uitam multe. De fapt, trebuie sa uitam tot. Pentru ca Steaua isi reprimeste acasa fiul ratacitor. Ilie se intoarce acolo unde merita, unde este iubit si unde ii sta cel mai bine. Acolo unde ipocrizia, fatarnicia, parvenetismul, lasitatea si fudulia nu exista.
 
Ilie isi reia locul bine-meritat de stapan al viselor noastre despre Steaua. Ilie se recastiga pe el,  recanonizandu-se in istoria sentimentala a clubului Steaua. Gloria care si-a castigat-o ii va fi astfel recunoscuta si laudata, in afara unui detaliu care – incepand de azi – trebuie sters, daca nu din mintea, macar din inima noastra.
 
Ilie trebuie readus la statutul pe care l-a castigat el singur, in urma paginilor de glorie scrise pe sufletul Stelei.
 
A fost de ajuns un singur cuvant pentru ca Ilie sa schimbe rusinea pe mandrie si lasitatea pe onoare. Un singur cuvant care l-a scos din jeg si l-a inaltat pe piedestalul format de sufletele tuturor celor care au pulsat vre-odata pentru el.
 
Un cuvant care, in varii forme, (dar de acum inainte e obligatoriu sa fie din start NU) face diferenta dintre a fi sclavul unei mizerii sau eroul unei minuni.
 
Steaua se scutura de o apasare grea. Stelistii se scutura de povara unei contra-naturi. Ilie Dumitrescu se scutura de jeg si redevine el..
 
Mister se hotaraste sa moara.
 
Ilie se hotaraste sa nu moara.  
 
 
tzambal