21-09-10

Cronica unei demisii(teri) asteptate

Anuntul facut de Ilie Dumitrescu luni noapte, la finalul intalnirii cu Astra Ploiesti, nu a surprins pe nimeni, nici macar pe jurnalistii care ne-au bombardat cu titluri bombastice si povesti lacrimogene despre drama tehnicianului hulit de fanii pe care ii incanta cu ani in urma.

De fapt, inca de la numirea sa in functia, de acum fix 40 de zile, toata lumea, incepand de la suporteri si pana la oamenii de fotbal cu state vechi, a asteptat acest anunt. A fost demisie, dar putea foarte bine sa fie si demitere, deznodamantul e acelasi - putin scandal, putina drama, ochi usor umeziti pentru despartirea neasteptata si extrem de multa reclama pentru actorii principali.

Totusi, sentimentul de deja-vu este foarte prezent. Ilie Dumitrescu nu este prima fosta glorie a clubului care paraseste functia de antrenor, voit sau nu, pe usa din dos. Nu este primul fost mare stelist huiduit de fanii care il adulau in urma cu nu atat de multi ani. Nu este primul mare jucator de fotbal care nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor in functia de antrenor. Nu este primul care s-a inteles, sau nu, cu Gigi Becali.

De aceea plecarea lui Dumitrescu de la Steaua este la fel de senzationala ca anuntul inundatiilor din Moldova - sunt oameni intristati de drama sinistratilor, dar nu este nimeni care nu se astepta la acest lucru.

Dincolo de subiectul de presa, cazul "Ilie Dumitrescu la Steaua" este unul curios. A venit in Ghencea imediat dupa plecarea furtunoasa a lui Victor Piturca si a fost avertizat de fani ca nu va avea viata usoara deoarece a acceptat rolul de "manta de vreme rea" pentru Gigi Becali. Constient de greutati, si-a luat rolul in serios, insa la plecare nu a ezitat sa-i arate cu degetul tot pe suporteri, de parca entuziasmul din tribune ar putea acoperi erorile elementare de alcatuire a echipei sau de tactica de joc.

Antrenorul Ilie Dumitrescu a dovedit, inca o data, ca are anumite limite peste care nu poate trece, ca drumul de la teorie, pe care o stapaneste perfect, ca si Cornel Dinu, pana la practica este extrem de lung si anevoios. Numai orgoliul l-a facut sa strice o echipa creionata de Victor Piturca si care incepea sa se rodeze si sa lucreze ca un intreg, pentru a incerca diverse experimente cu jucatori transferati peste noapte, chiar daca acestia veneau de la o fosta campioana.

A reusit sa califice echipa in grupele Europa League dupa o "dubla" de pomina cu o echipa mult mai slab cotata, Grasshopper Zurich, invingatarea fiind decisa in urma norocului de la loviturile de departajare. Sub comanda lui Dumitrescu Steaua a mai reusit un meci excelent pe terenul unui Vaslui in deriva si 15 minute de vis pe "Anfield", cu Liverpool. Si cam atat.

La capitolul nemultumiri lucrurile sunt putin diferite, acestea fiind mai multe si exprimate de mult mai multi oameni.

Ilie Dumitrescu a fost un mare fotbalist si acest lucru nu i-l poate lua nimeni, insa este departe de a fi un antrenor bun, asa ca protestele fanilor sunt cat se poate de indreptatite. Ilie nu a fost injurat, i s-a strigat doar "Demisia!", cuvant pe care orice suporter platitor de bilet sau abonament il poate face in virtutea dreptului la libera exprimare. Iar faptul ca "Demisia!" s-a auzit atat de puternic pe stadionul "Ghencea" nu face decat sa confirme abilitatile discutabile de antrenor ale lui Ilie Dumitrescu.

Ca acesta din urma a decis sa-i culpabilizeze pe fani, declarand ca a demisionat din cauza lor, tradeaza doar personalitatea usor duplicitara pe care o are, pentru ca aceiasi fani pusi la zid luni seara erau ridicati in slavi cu cateva luni in urma la sabatorirea celor 63 de ani de existenta a clubului. Atunci erau fantastici, acum sunt responsabili de o demisie, insa si atunci, si acum, fanii nu au facut decat sa-si exprime trairile de moment. Pe banii lor.

Ziare.com