12-09-10

Unu la suta

Spiritul echipei. De cate ori nu am auzit asta? Performanta insasi e o stare de spirit. E un soi de comuniune, o unitate intre simtiri, mii de tesaturi si legaturi suflestesti care conduc spre ceva. E bucurie ori suferinta, ambele traite la unison si nu impartite.

Atunci cand joci cu Real sau Liverpool, Juventus sau Benfica nu o faci doar impotriva a 11 oameni, a unor loturi de jucatori dotati cu masini scumpe si carduri. E mult mai mult decat atat, ai de infruntat o stare de spirit, iar nu doar banii sunt cei care fac diferenta. In spate e traditia, iubirea suporterilor, bucuria nebuna sau suferinta gestionata cu huiduieli sau lacrimi in zeci de ani. Cu toate acestea, trairile pentru echipa raman neschimbate, nu exista poli Sud sau Nord si nici diversiuni meschine pentru a aburi lumea.

Ce nu au inteles oamenii? Ce nu stie Becali? Niciodata Steaua nu va domina campionatul Romaniei pentru ca ea nu mai reprezinta o stare de spirit. Unde se amagesc acesi suporteri stelisti care inteleg mereu sa tradeze cauza rebeliunilor in numele unor victorii amagitoare? Constructiile fundamentate pe nevoi conjuncturale si nu in baza unor idei, sunt firave si se naruiesc. Banii sunt vitali dar nu pot acoperi totul, iar acolo unde banii sunt de ajuns, intotdeauna mai sunt goluri ce trebuiesc umplute.

Anul acesta, timp de trei luni ros albastrii s-au reintors la o stare de spirit. Nu era musai idealul dar pasii erau buni. Scepticul din mine acuzator al temporizarii si sterilitatii marca Piturca a inteles valoarea proiectului si l-a sustinut pe omul care a venit pentru a scoate un club din amorteala. Dintr-o data Piti era cel mai potrivit antrenor din lume pentru a conduce echipa in ciuda faptului ca aveam alte preferinte pentru postul pe care-l ocupa. Iar ca mine au fost multi. Pentru prima data s-au facut pasi nu doar pentru a se acoperi lipsuri ci s-au faptuit demersuri firesti pentru a se crea un liant, un nou inceput, unul acceptat, dorit de suporterii satui de prostie, minciuna si amatorism. Iar efectele s-au vazut in primele etape.

Aseara Steaua a dominat teritorial meciul dar l-a pierdut. Este un episod care se tot repeta in hegemonia inchipuita a unui om tamp. Dupa acest episod idiotii privesc doar degetul care le arata luna, naivii indica exclusiv spre antrenor. E de acum ceva natural. Bineinteles, Ilie a gresit aseara dar mai presus de asta a contat faptul ca Steaua Bucuresti nu mai reprezinta de mult timp o stare de spirit. O dovada incontestabila ne-a fost adusa chiar (si) in timpul acestei intalniri: juniorii ros albastri, scosi din anestezia numita Steaua contemporana, au jucat fantastic impotriva propriei echipe dar inclusi fiind intr-un alt sistem.

Antrenorul Dumitrescu? Fara indoiala, un tehnician lipsit de experienta dar care ar sta si-n cap ca sa duca aceasta echipa pe culmi. Nu e primul si nici nu va fi ultimul, e acelasi vinovat fara vina asa cum i-au fost si predecesorii. Bilasco? Gamalaz, Brandan, Onofras sau Apostol? Fotbalisti extraordinari, valorosi, numai buni pentru Steaua. Din pacate ei au venit doar cu stiinta jocului si experienta acumulata, dar spiritul care i-a dus pe culmi a ramas in Urziceni. ”Echipa care l-ar strica si pe Messi”. Unde am citit titlul acesta? Se referea fix la Steaua Bucuresti. Iar Steaua de astazi nu le poate oferi unul nou si nici posibilitatea de a-si construi altul.

Asta pentru ca totul este filtrat, adaptat la personalitatea creditorului. Constructia sa e haotica, viziunea infantila, metodele-i sunt dictate de instinct. Drama suporterului ros albastru e reprezentata de faptul ca stelistii au renuntat la spiritul care i-a dus candva pe culmi inca din vremea in care, in mod nefericit si inconstient, nea Imi le-a transmis ca trebuie sa lupte doar pentru bani si sa uite toti ceilalti factori motivatori. Ideea a prins in mod gresit si a reprezentat momentul in care obsesia pentru bani s-a pliat perfect pe argumentatia omului nascut pentru a manipula valize si dolari. Cu siguranta realist si 99% adevarat in sportul profesionist argumentul ”bani” reprezinta totul. Cu toate acestea, in lumea fotbalului mare pe care-l admiram miercurea pe Pro TV, a ramas un 1% care va face mereu diferenta. Nu-l dezvalui aici pentru ca ar fi tardiv, iar cei cu minte si cu suflet mare il stiu oricum. Din pacate sunt tot mai putini, iar orbii ne indeamna sa sustinem...ce?

Aseara realitatea si zeul fotbal au mai servit inca o lectie: este de ajuns sa arunci in lupta 100% din acel minuscul 1% evidentiat mai sus ca sa invingi pe cel care ar pune in joc 50% sau 70% din acei 99% pe baza carora isi inchipuie ca ar putea face vreodata performanta.