01-09-10

Fereste-ne, Doamne!

Dupa toate mizeriile zilnice, imaginile din aceasta seara aduceau o adiere de normalitate intr-o existenta incarcata de vulgar, de gunoi si de urat.

Cauza nobila era girata de prezenta mariilor glorii ale fotbalului romanesc, artisti, oameni de televiziune si chiar de cultura, actori ilustri ai scenei publice romanesti, care, prin SOLIDARITATE trimiteau un mesaj social vital.

Excedand orice alta ratiune decat aceea de a ajuta, cu un gest absolut minim, care inseamna mult mai mult decat o suma de bani, o prezenta, sau chiar o donatie mai consistenta, toti acesti oameni, cu istorii incarcate de rivalitati, si-au dat intalnire pe terenul UMANULUI, pentru a da un semnal public de UNITATE, COEZIUNE, UMANITARISM, EMPATIE, totul pentru cea mai nobila cauza imaginabila: Pentru ajutorul celor mai nevinovati dintre noi, a celor care nu sunt altceva decat niste ingerasi: COPIII!

Desfasurarea de forte din aceasta seara este justificata pe deplin de imperiosul construirii noii aripi a Sectiei de Pediatrie a Spitalului Marie Curie din Bucuresti.

In afara elementului patrimonial, intalnirea din aceasta seara, are o importanta mult mai larga.

Intr-o societate bolnava de neincredere, invidie, minciuna, egoism si URA, mesajul public care se transmitea exceda orice beneficiu material, care cadea astfel in plan second.

Acolo unde Hagi, Popescu, Andone, Hagiu, Rotariu, Belodedici, Moraru, Tudorel Stoica, Selymes, Alexa, Iantu, Turcescu, Doroftei, Porumboiu, Leu, Craciunescu, Iorgulescu, Raducanu, Jenei, dadeau un semnal de care atata nevoie are societatea romaneasca, de RECONCILIERE, si de recunoastere a adevaratelor probleme si prioritati, a trebuit ca mizeria sa-si arate fata hada (si chelioasa).

Acolo unde adevarate personalitati inmiresmau aerul statut al unei societati in picaj, sadind SPERNTA a ce va urma, a trebuit ca jegul sa erupa abject.

Acolo unde porumbeii zburau liber catre sufletele noastre, redescoperind valente destul ascunse ale UMANITATII din noi, ca simbol absolut, a trebuit ca rahatul sa faca ochi, insinuandu-se maladiv si dramatic pe retina.

Acolo unde albul era ca un semn din Cer, datorita acestor semizei inca pamanteni, a trebuit sa rasara din cocina care ne inconjoara zilnic, un vierme care sa arate de ce suntem la pamant si de ce oamenii buni nu pot sa respire aerul pe care-l merita.

Cand toti ne gandeam la copii, la speranta si la mai bine, la un Viitor care nu mai parea atat de sumbru, a trebuit sa distruga magia momentului si puritatea principiilor transmise, un salbatic, un animal, care ne-a reamintit ca din troaca nu se poate scapa.

Cand toti erau transpusi intr-o dimensiune superiaora a fiintei umane, dementa din om a iesit la suprafata, aratand, la ce-i era lui gandul bolnav, in acele momente in care, pana si un caine ar fi uitat de orice altceva si ar fi fost patruns de emotia spiritului care inconjura evenimentul.

Copii, sa-i multumiti lui nenea, ca a venit PENTRU VOI, sa va ajute! Mesajul lui sa va ocroteasca si sa va fie reper!

Ceilalti, scuipati in san si bucurati-va ca nu sunteti ca el.

Fereste-ne, Doamne!