03-07-10

Gibonul

O vorba de duh zice ca "esentele tari vin in pachetele mici" si descrie perfect pe unul dintre cei mai buni fotbalisti care au imbracat tricoul rosu si albastru dupa '90. Florentin Dumitru si-a facut debutul in Liga 1 la doar 19 ani, in tricoul Sportului. A pus piciorul pe minge si nu i-a mai dat drumul.

Dupa 2 sezoane la Sportul si peste 60 de meciuri, Florentin se muta la Ploiesti, la Astra de unde, dupa alti doi ani, ajunge la Steaua, echipa la care avea sa cunoasca cele mai mari performante din cariera dar si cea mai mare dezamagire.

Ca si Gibonul, animalul dupa care a fost poreclit, Florentin era mic, rapid si agil iar la capitolul tehnica, nu era nimeni in fosta Divizie A care sa il intreaca. S-a dovedit a fi un super transfer inca din primul sezon, reusind sa il faca repede uitat pe Reghecampf, fundasul dreapta in locul caruia a venit, si castigand titlul alaturi de Piturca, Radoi, Martin Tudor si altii.

Fundas dreapta? Da, fundas dreapta. Nu, nu fundas dreapta. Florentin juca foarte bine pe postul de fundas dreapta dar nu ii placea acolo. Si, cand zic ca nu ii placea, nu va ganditi la fundasii brazilieni gen Maicon, Dani Alves sau Roberto Carlos, fundasi pe care ii atrage golul. Lui Florentin ii placea mai mult vanatoarea decat impuscatul prazii. Ii placea sa creeze, ii placea sa dea pase, ii placea sa centreze, sa construiasca, ii placea sa-i ajute pe altii sa dea gol.

Incepea meciul, Florentin juca fundas dreapta. La pauza trecea mijlocas dreapta. Dupa 10 minute lua mingea si se ducea in centru ca sa poata trimite mai bine pase catre Claudiu Raducanu sau Oprita. Nu statea mult nici acolo si pleca pe partea stanga desi el era dreptaci. Dribla, inainta pe banda stanga si centra perfect. Mingea il asculta intotdeauna, mergea perfect pana pe capul lui "Blocnotes" si de acolo se impingea spre poarta. Golul era al lui Raducanu dar cu totii stiam cui ii apartine de fapt.

Sezonul 2003-2004 a fost cel mai bun din cariera sa. In acel sezon, Steaua a intalnit in cupa UEFA doua echipe din Anglia, Southampton si marele Liverpool.
La Southampton, vedete ca Gordon Stachan, LeSaux, Beattie sau Kevin Phillips nu dadeau prea mari sanse unei echipe ca Steaua. Radoi, Dumitru, Aliuta, Raducanu, aceste nume nu insemnau nimic pentru cei care se bateau in campionat cu Beckham.

Din pacate pentru ei, de ce le-a fost frica n-au scapat. Pe teren nu era Beckham dar era cineva la fel de bun: Florentin Dumitru. O cursa pe dreapta, o centrare perfecta si, asa cum am zis mai devreme, mingea l-a ascultat, a mers direct in ceafa lui Claudiu si apoi a sarit in poarta.

"Bai, ce atacant e Raducanu asta, da gol si cu ceafa!" Neah... era mingea sub vraja lui Florentin, magicianul, cel care i-a speriat pe englezi si i-a facut sa ii spuna "micul Beckham". Si, ca sa nu intelegeti gresit, acel "micul" a venit doar de la faptul ca Florentin are doar 167 centimetri inaltime.

Gibonul, micul Beckham, spuneti-i cum vreti. Florentin facea magie la Steaua. Cand punea piciorul pe minge, timpul se oprea, pasa pleca perfect, centrarea atingea tinta, nu mergea in plopii din afara stadionului.

2005 a insemnat inceputul sfarsitului pentru Florentin in tricoul rosu si albastru. Dupa un start bun de sezon in care a pus umarul la intrarea Stelei in grupele UEFA si la depasirea lor, Florentin s-a accidentat. Dupa ce si-a revenit, nu a mai fost niciodata la fel. In iarna lui 2006 a fost imprumutat la Petrosani, apoi, la sfarsitul sezonului, a plecat la National.

Cateva meciuri acolo, cateva meciuri dincolo, Florentin s-a retras din fotbal in 2008, de la Chiajna. De fapt, vorbesc prostii. Florentin nu s-a retras niciodata din fotbal. Fotbalul e in el. De aceea mingea il asculta asa de bine. Si, pentru ca nu a putut sa stea prea mult departe de ceea ce iubeste, "Gibonul" a revenit in acest an la Chiajna. Chemarea fotbalului era prea puternica.

Fotbalul e viaţa mea, voi fi tot timpul atras de minge, de gazon. De fotbal nu mă las niciodată! - Florentin Dumitru

Din pacate, aceasta poveste are un final trist. Cu 3 campionate castigate cu Steaua, 138 de meciuri si 8 goluri, 17 meciuri la Nationala si 23 in cupele europene, maestrul centrarilor si loviturilor libere a fost aruncat de la Steaua ca o masea stricata. Dupa toate cate a facut pentru echipa ros-albastra, Florentin nu s-a asteptat niciodata sa fie tratat asa. De aceea, intr-unul din putinele interviuri date de el(prefera sa vorbeasca pe teren), intrebat fiind de plecarea de la Steaua, "Gibo" a exclamat cu amaraciune: "Da' ce? Eu am jucat la Steaua?".

Da, Florentine, ai jucat la Steaua, ai jucat pentru noi. Chiar daca azi Steaua nu mai e Steaua, tu ai fost unul din cei care a meritat cu adevarat tricoul rosu si albastru. Iti multumim pentru tot.


Adrian