01-06-10

De 1 iunie, pentru 6

Aşa cum scriam şi anul trecut, blestemul şi binecuvântarea suporterului sunt aduse de ciclicitatea sportului. An de an pornim la drum cu speranţe noi, şi an de an atingem bornele importante din viaţa noastră. Indiferent de poziţia în clasament, de iluzii, sau mai recent deziluzii, anotimpul suporterului stelist se învârte între datele 7 mai -7 iunie.

„Luna Stelei” debuta pe 7 mai când ne aminteam cu plăcere despre isprava de la Sevilla, apoi urma finala Cupei României, ultimele etape din campionat unde sărbătoream un nou titlu, şi sfârşeam en-fanfare pe 7 iunie când iarăşi rememoram gestul incredibil al ofiţerilor români care au pus bazele clubului pe care îl iubim cu toţi. Urma vacanţa bine-meritată şi pregătirile pentru toamna cupelor europene şi a asaltului noului campionat.

Anormalitatea ultimilor ani nu trebuie să ne umbrească acest interval magic. Inevitabil vom serba din nou 7 iunie, şi gândul la petrecerea de la Preoteasa mă face să mă gândesc că există şi o parte bună în toate mizeria pe care am suportat-o în ultima vreme. Nucleul este format, şi devine din ce în ce mai puternic. AISS se căleşte într-un conflict greu, inegal şi aparent utopic, în timp ce adevăraţii suporteri cresc şi prind amplitudine. Ne vom bucura mai mult de succesele viitoare, obţinute în libertate, decât am făcut-o pentru titlurile 22 şi 23.

Având în vedere că nu serbăm accidente întâmplătoare şi nici performanţe inexistente, cei 63 de ani ai clubului Steaua se pot citi invers. Paradoxal, boala care a lovit secţia de fotbal a fost un antibiotic nesperat care a regenerat clubul mamă. Secţii uitate de suporteri au înviat şi generaţii de fani care nu au apucat să se bucure de cele două Cupe ale campionilor la Handbal sau de cuplajele de la Flamaropol încep să redescopere adevăratul spirit CITIUS ALTIUS FORTIUS. Aici nu trebuie ocolită strădania AISS şi moralitatea băieţilor „de la tabelă”. Efortul lor s-a văzut în acel moment unic de la semifinala de la handbal. E un moment de cotitură unic pentru CSA Steaua Bucureşti. Dacă plaga financiară care planează asupra României va ocoli cât de cât Ministerul Apărării şi implicit Steaua, atunci putem să privim cu mândrie înainte.

Sunt 63 de ani, 63 de începuturi de drum. Unele s-au oprit pe Everest, altele au sucombat după primii paşi, însă privind per ansamblu, o imagine rămâne: cea a copilului care flutură un steag roş-albastru. Au fost bunicii noştri, taţii, noi, copiii noştri. Iubirea necondiţionată care se naşte pentru cele două fâşii de pânză, una albastră ca cerul de Ghencea înaintea aprinderii nocturnei şi una roşie ca sângele tibiilor adversarilor după un duel cu Bumbescu sau Adi Matei. Acest sentiment nu-l va putea distruge nimeni şi nimic, indiferent de cele ce vor urma, vom număra trecerea acestor ani, pentru că mereu va exista în noi acel copil care an de an aşteaptă luna mai pentru a se regenera.

Alex (Keluboss)