31-05-10

PUSCAS SORDID

Citesc amuzat(e drept că nu-i zâmbetul meu) pe ecranul OTV, la 31.5.2010: „Un impostor printre stelişti.ro.: Constantin Ardeleanu”. Prima eroare: eu am onoarea să colaborez pe site-ul „FC STEAUA. RO.”, aparţinând Asoiciaţiei Independente a Suporterilor Stelişti. O eventuală impostură a mea aici ar trebui localizată. Cum ţinerea de minte nu pare a fi punctul forte al comentatorului ce împroaşcă veninos ecranul „televiziunii poporului”, Marcel Puşcaş, mă văd silit să fac nişte precizări:

• Nu m-a plătit când am colaborat la „Fair-Play”-ul condus de el, sau la programele de stadion pe când era oficialul Stelei. A încasat bani în contul cronicilor mele.

• Eu am pomenit de Puşcaş în trecere, ori de câte ori a fost vorba de istoria zbuciumată a Stelei, ca fiind o cârtiţă strecurată acolo de imundul ministru al Apărării, Victor Babiuc, un personagiu straniu care a urmărit distrugerea CSA Steaua, autorul celebrei ordinare sintagme-ordin, după seria de 6 titluri consecutive obţinute la fotbal: „Anul ăsta veţi câştiga numai Cupa!”

• A face pe cineva impostor, fără a dovedi asta, îmi dă dreptul să reciprochez, dar la ce mi-ar folosi să persiflez un semianalfabet, absolvent al facultăţii de trânte. Dar de ce mi-a alăturat numele lângă CFR Cluj 1907(pe o temă cu variaţiuni a lui Meme: n-are cum fi Căile Ferate Române, la vremea aceea neexistând România definit astfel ca stat)? Doar că echipa aceea e din Ardeal şi eu sunt Ardeleanu?

• Puşcaş n-are nici o legitimitate să critice atât de vehement Steaua, ori de câte ori are ocazia, fiindcă el e mai degrabă rapidist. La Steaua n-a rezistat decât un sezon(1983/84), fiindcă, deşi talentat, n-a rezistat concurenţei pe post, Ienei preferându-l pe Balint. Uitucul şi-o mai aminti ce-a zis, în termen marginali(nu la marginea terenului Marcele, nu) despre această preferinţă?

• În calitate de şef al secţiei de fotbal la Steaua, venea după 5 titluri consecutive cucerite sub oblăduirea unui strateg de anvergură, Ion Alecsandrescu, şi l-a cucerit pe-al 6-lea din inerţie şi în condiţii norocoase, în scenariul nebun de la Craiova. După aceea Steaua a decăzut dramatic până în ediţia 2000/2001. Dar cine l-a adus la Steaua conducător pe acest piţifelnic, unde marile ei valori îşi aşeptau rândul după mandatul istoric al Sfynxului? Ce alte cluburi mai condusese, pentru ca echipa militară să aibă nevoie de serviciile sale? Impus de Babiuc. Fusese suficient.

• Sunt multe întrebări la care ar putea răspunde Puşcaş, care-şi arogă aiurea nişte merite, deşi el venise în Ghencea pentru demolare şi privatizare: de ce-a plecat Ţiţi Dumitriu III la Atena?; De ce s-a pensionat Sfynxul, când n-avea nici 60, nici, 62 , nici 65, ci 66 ani, ca să revină probabil după plecarea lui Puşcaş, o scurtă perioadă, în calitate de consiler?; Cum ar putea explica, pentru cei care primul stop în viaţa lor e stopul cardiac, acel 0-5 de la Paris, când Baciu de Sibiu a făcut fault de 11 metri în minutul 1?

• Dar mai ales de ce, cu atâtea rezultate financiare formidabile, cu care ne împroaşcă, superior, ecranul, colonelul Gaţu s-a dispensat de serviciile sale şi l-a repartizat ca instructor peste polo şi, pare-mi-se, baschet. Şi-aminteşte cuvintele: „mai degrabă la polo la Steaua, decât director la orice alt club de fotbal”?

• Să ne facă o expunere despre idolul său Mârzescu, autorul unei legi din 1923, şi cum a luat el ţeapă, militând pentru privatizarea de care au beneficiat alţii.

• Dar de ce naiba n-auzim o vorbă bună despre el: nici de la colegi, nici de la stelişti, nici de la amante. De la nimeni. Toţi îl urăsc pe postor(opusul impostorului, desigur).

• Istoria nu poate fi contrafăcută: Marcel Puşcaş, voluntar sau involuntar, a fost omul nepotrivit într-un timp nepotrivit, el reprezentâd începutul răului la echpipa de fotbal a Stelei. Ar trebui, ca de fiecare dată la 9 Aprilie(în anul 1998, a apărut actuala FC Steaua), să se roage la Dumnezeu să-l ierte, că l-a mai supărat o dată, şi i-a rupt piciorul pe teren. Nu suntem absurzi, privatizarea trebuia făcută, dar în condiţii serioase de fundamentare, nu dată pe mâna unor ospătari, ciobani, zariori, într-un cuvânt aventurieri, exilând în derizoriu toţi marii steliştii, care au construit acest formidabil brand.

• Dacă a vrut să mă persifleze cu formularea Ardeleanu-Sadoveanu, e încă o ilustrare a suficienţei sale culturale. Îşi poate imagina sluga obedientă a lui Babiuc-Ciubuc cine a fost Ceahlăul prozei româneşti? El de abia percepe Ceahlăul lui Pinalti. E vrednic de compasiune.

• Şi câteva întrebări personale: câte circumvoluţiuni poate avea un creieraş, care menţinând mai mult timp numele de impostor pe un mic(chiar benign în cazul OTV) ecran, crede că-l bagă prea mult în seamă? O fi oare Marcel Puşcaş în măsură să catalogheze pe cineva impostor? Să vedem. A reuşit ca fotbalist? Nu, din păcate. Ca antrenor? Nici atâta. Ca manager în fotbal? Neimportant. Ca familist? Varză. Are copii? Cine e nebun să perpetueze asemenea ipochimen? Cărţi scrise? Câteva de joc, câteva de credit. Şi atunci ce mai rămâne din aroganţa acestui şobolonel, care împarte verdicte, la televiziunea Şoricelului? Nimic...0-0...După prelungiri şi lovituri de pedeapsă din partea Sorţii. Degeaba...

Constantin Ardeleanu