21-05-10

-273 şi +103

Două plecări. Una nu ne interesează. Când iei zero din zero, rezultatul e o căcărează de oaie cărată între striaţiile cauciucului de Maybach pe izlazul din Buzău. Cu menţiunea că ceea ce a lăsat muflonul de Pipera în Ghencea reprezintă Zero Absolut. Minus 273 de grade Celsius în entuziasmul sufletelor roş-albastre, minus 273 de mii de suporteri, minus cel puţin 273 de milioane de euro la club. Plusurile trebuie trecute în cazierul nulităţii.

Plecarea dureroasă e cea a Fiarei. Lăcătuş a ales lumea civilizată şi nimeni nu-l poate condamna. Nici nu contează dacă a fost sau nu un bun antrenor. El a iubit Echipa, fie ea Naţionala, Steaua sau Vasluiul. În meciul dintre cele două, după decizia tip valiză-cu-bani, de anulare a penalty-ului, arbitrul Kovacs parcă i-a arătat lui Lăcă nu tribuna, ci direcţia vămii Nădlac. Iar dacă Fiara pleacă fără să urle, să înjure sau să acuze pe cineva în spate, e cu atât mai de apreciat. Tăcerea celui care a scos de atâtea ori lumea cu tricolorul în stradă face cât un miting de 50 de mii de fluiere.

În 1986, în timp ce marele patriot Barabas admira profesional gazonul de la Sevilla, Marius Lăcătuş zguduia plasa lui Urruti. Ghiuleaua lui s-a dus pe sub transversală direct în vitrina cu trofee a Barcelonei. "Lăcătuş trebuie să înscrie, Lăcătuş va înscrie!" suna ruga comentatorului şi a 22 de milioane de români. Şi Lăcătuş a înscris. Cu sete, cu ură, ca-n basmul în care Făt-Frumos îl bagă pe zmeu în pământ până la gât. În plus, Făt-Pletos i-a zburat şi capul cu un şut! Şi-a făcut-o de 103 ori în total.

Ce ironică e viaţa! Suntem reprezentaţi în străinătate de unul care declară că s-a săturat de România şi pleacă în ţara lui, la Buzău. Iar mândria tricoloră de la Sevilla emigrează exact în ţara învinşilor lui. Sau învinşii suntem noi?



Mihai Gainusa(prosport)