20-05-10

Ciobane!

Ciobane,



Ce semet erai odinioara, dragul meu, cand te urcai pe Maybach, si ma priveai de sus, ca un supus, de n-ai mai fi fost. Si ce mojic! Ce badaran! De cand ai fost acolo unde-i frig si vara, nu te mai recunosti. Parca in hainele tale a intrat alt om si parca celalalt a plecat in pielea goala, pe undeva, prin ceruri ori iad.

Buzunarul nu-ti mai e asa gros, procentele ti-s mai putin dolofane si ai inceput, Doamne! sa fii din ce in ce mai incruntat, din buzele alea unsuroase, pline de ocari. Popularitatea ti s-a tras, anturajul s-a mai restrans, iar imaginea mea despre tine cauta un relief mai apropiat de realitate. Nici spoiala de aparenta nu mai este expresiv dominanta, dedesubtul puroiului din tine.

Cred ca nu mai dai prime de milioane de euro echipelor adverse, nici nu mai furi meciurile ultimei etape, Vasluiului si Timisoarei, cumparandu-le sufletele, lor, si mie, ca sa-ti umplii tu intestinul gros al orgoliului abject. Te umplusesi bine, pana la ragaiala. Ti-aduci aminte ce sfrijit erai pe cand iti iteai capul de berbec mistic in poza vietii mele, ca un hemoroid insistent, si cum ma palmuia cautatura ta fudula, atatata dupa ce te-ai pricopsit de pe urma sufletului meu. Indopat cu sentimentele mele, nu-ti mai dadeam de nas si ti s-a parut ca eram pus pe lume ca sa slujesc madularele tale, sacului, procentelor, popularitatii si viselor tale bolnave de prea-marire: asta era rostul meu, a trebuit sa-l aflu dela tine, flamandule, imbuibatule, canalie, bestie.

Mi-ai imputit templul in care te-ai fortat, mi-ai murdarit apa din care eu beam, iar tu te pisai in ea. Apareai in Protopopescu sau Baneasa si mirosea in toata tara, nobila spurcaciune. I-auzi! Vrea sa-mi fie stapan si sa slugaresc la matele lui, eu care nu m-am bagat randas nici la imperiile iadului . Vrea trei parti si din vazduhul meu, si din casa mea, unde apare permanent, la orice ora din zi si din noapte, ca sa sufle in racoare mea numai el. Lasa-ma sa-mi aleg stapanul pe care-l vreau eu, daca trebuie sa ma robesc, nu sa ma ia la jug si bici, infasca de ceafa, cine pofteste.

Uita-te, ma, la mine!.... Ciobane!!!! Sa ne desfacem amandoi sufletele, eu toate emotiile fiintei mele si iubirea nebuna, si tu zdrentele tale puturoase. Scrie pe ale tale Steaua? Nu scrie!...Scrie Sevilla? Nu scrie!....Scrie CCA?...Nu scrie!...Scrie Lacatus, scrie Constantin, scrie Alecsandrescu, scrie Valentin, scrie Voinescu, scrie Ienei, scrie Hagi, scrie Iordanescu? NU! Pai ce scrie pe carpele tale? Degete sterse de tusul banilor?

Mi-a dat Dumnezeu o floare in gradina, ca o pasare rosie rotata, cu miezul de aur. Ai prihanit-o. Ti-ai pus labele pe ea si s-a uscat. Mi-a dat spicul in tarina cat hulubul si mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livada cu carul si te-ai dus cu el. Ti-ai pus pliscul cu zece mii de nari pe stanca izvoarelor mele, si le-ai sorbit din adanc si le-ai secat. Mocirla si bale raman dupa tine in munti si seceta galbena pustie in ses. Si din toate pasarile cu graiuri cantatoare, imi lasi cardurile de ciori.

Incepi sa tremuri dela o vreme, cazatura. Asa o sa se intample cu toti cei care vor umbla sa-mi fure Steaua ce mi-a dat-o Dumnezeu. Te-ai cam subtiat si invinetit. Obrazul ti-a intrat in gura, gulerul ti-a cazut pe gat ca un cerc de putina uscata. Daca te mai usuci nitel o sa-ti adune doagele de pe jos.

Sfarsitul il simti aproape. Destul mi-ai pangarit fecioara, destul mi-ai inveninat zilele, destul am fost robul tau, otrava! Din ce in ce mai aproape, din ce in ce mai sigur, pe nevazute si nesimtite, o sa iesi din jiltul de stapan al iubirii mele. Mi-ai luat nestematul si mi-l tii ascuns, canalie, si mi-l umpli de balega si de voma. Nu-l mai recunosc si ma doare inima, diavole. M-ai facut sa-ti ling noroiul de pe talpi cand ma amageai ca o sa ai grija de el, ca o sa-l pretuiesti, si ca o sa-l faci si mai stralucitor, lichea ordinara!

S-a terminat, scarnavie! O sa te sature Dumnezeu de cat mi-ai furat viata si mi-ai robit sufletul, de cat mi-ai intrat in casa, ca sa te faci stapan pe ea! Si atunci sa vezi ce potop de blesteme o sa fie pe capul tau! Ce nume blestemat! Ce viata de vierme! Si cand o sa-ti gasesti CC-ul si o sa dispari prin aer, o sa te uiti in oglinda. Si ce-o sa vezi? Ce floaca plouata in capul tau! Ce fata pleostita! Ce ochi flescaiti! Ce urlete bestiale! Ce sfortari diavolesti! Ce zbateri muribunde! Ce convulsii desarte!
 
O sa fii o blana de oaie, scoasa din apa fiarta, de cur, Ciobane…
 
 
Moskopole