17-01-10

In sensuri opuse

Nu multa lume il cunoaste pe Cristian Carlan, iar daca au auzit cumva de presedintele sectiei de hochei a CSA Steaua, e destul de probabil ca nu-i cunosc zbaterile continue din ultimii ani. Carlan a preluat Steaua intr-un moment delicat, cand situatia financiara a clubului era proasta (si urma sa se inrautateasca), iar o generatie de aur a ros-albastrilor era pe cale sa se retraga. Concomitent, echipele unguresti din Romania, care se si inmultisera (vezi Csikszereda), preluasera usor controlul asupra hocheiului romanesc. Sa fim bine intelesi, nu judec in termeni etnici si nu fac judecati de valoare, ci doar cateva constatari. In fond, daca e sa raportam interesul pe care "ungurii" il au pentru hochei fata de superba ignoranta a celor din "romanime", nu mi se pare deloc surprinzator cum au reusit sa se impuna in ultimii ani.

Dar plecasem de la altele... Intr-un moment in care soarta echipei de hochei nu se anunta deloc buna, in care interesul Armatei pentru propriul club sportiv scadea vertiginos si in care Steaua era nevoita sa schimbe garnitura din mers, a existat totusi cel putin un om care s-a luptat ca efectele sa fie cat mai blande, iar Steaua sa ramana in elita hocheiului nostru. Cum a facut asta: cu foarte multa munca si cu foarte multe idei. Cativa din membrii AISS stiu bine cate eforturi a depus Cristian Carlan pentru echipa de hochei - de-ar fi numai sambetele si duminicile in care noi ne-am intalnit cu el! Cate idei, care mai de care mai fanteziste si curajoase, de a gasi sponsori pentru echipa si de-a atrage publicul intr-un patinoar care se degrada pe zi ce trece. Intalniri cu ambasadoarea Canadei in Romania, cu televiziunile (care, desigur, preferau sa ne dea bombe sexi si ciobani in prime time, in timp ce hocheiul era exilat pentru luni la ora 16), cu sponsori, cu noi...

Nu ii aduc un elogiu lui Cristi Carlan, poate a si gresit - "numai cine nu munceste greseste" - dar a incercat! S-a luptat! Iar unele lucruri se vad si - sa speram - se vor vedea. Steaua incepe un parteneriat cu o echipa prestigioasa din SUA, cu promisiuni care vorbesc despre un patinoar nou, cu un amical de gala cu Barcelona si...tineti-va bine - cu o coada de 200 de oameni la casa de bilete a ultimului meci. Cu 1000 de spectatori in tribune si cu o peluza superba incurajand niste jucatori care chiar inteleg sa se bucure alaturi de suporteri!

De cealalta parte, Becali si Argaseala au preluat o vedeta de top: Steaua era practic o mina de aur. Tot romanu' tinea cu Steaua, toti jucatorii isi doreau sa vina in Ghencea, antrenorii la fel. Steaua in palmares insemna foarte mult. Stadionul era plin, abonatii - peste 10.000, Steaua umplea stadioanele prin tara - si le umplea cu oameni care o iubeau si care puteau pe-atunci sa transfere aceasta dragoste pana si asupra circarului care ne conducea.

Ei bine, din imbinarea bunelor intentii ale lui Becali cu priceperea lui Argaseala, putem cu totii vedea ce se intampla: Steaua n-are niciun proiect de viitor, singurul ei proiect de viitor de fapt tocmai s-a injumatatit (Academia, da). La transferuri cheltuim cam de 200 metri patrati in Pipera, prin provincie lumea a ajuns sa huduie echipa din cauza fanfaronului de oier, iar Ghencea...ei bine, Ghencea s-a cutremurat sub apasarea celor 150 de spectatori de la ultimul meci "european" al marii campioane de altadata.

Nu-i asa ca omul sfinteste locul?

Ovidiu