20-12-09

Miercuri, 23 decembrie ora 11 - comemorarea Eroilor rugbysti ucisi la Revolutie la Monumentul Eroilor din Complexul Ghencea

Radu Durbac si Florica Murariu sunt cei doi mari rugbysti care au cazut in Revolutia Românã, ambii jucatori de echipa nationala extrem de valorosi, pentru care nici mãcar istoria recentã nu a mai gãsit înlocuitori.

Comemorarea acestora are loc la fiecare 23 decembrie la Monumentul Eroilor din incinta Complexului Sportiv Steaua din bulevardul Ghencea, de la ora 11.00

Steaua nu isi uita eroii. In fiecare an Radu Durbac si Florica Murariu, cei doi mari rugbysti care au cazut la Revoluţie, sunt in memoria noastra mai prezenti ca oricand, iar din decembrie ’89, toata „familia” românã se reuneşte pentru a plânge şi a slãvi gloria lor eternã.

La 20 ani de cand acestia nu mai sunt printre noi, generatiile de tineri nu îşi pot închipui cum eroii noştri au contribuit la ceea ce se numeşte astãzi „libertate”, la normalitatea unei zile in care pot face tot ce îşi doresc si pe care de cele mai multe ori nu o pretuiesc constient, ci doar ca pe o fila in cartea de istorie. Amintirea lor va fi eternã, cinstita asa cum se cuvine, un omagiu adus valorilor noastre…Deveniţi eroii rugbyului romanesc dupã acele zile ale lui 1989, jucatorii Stelei (o echipa cu adevarat mare la vremea respectiva) si ai României si-au sfidat chiar moartea prin curaj, fiind in mijlocul actiunilor si datorita statutului de militar de care aveau parte.

Radu Durbac a jucat in 27 de meciuri ca fundas al echipei nationale in anii 70, si a fost partas la victoria cu 15-10 in fata Frantei de la Bucuresti, din 1974, intr-o perioada pe care cronicarii au numit-o „urcuşul” rugby-ului românesc. Chiar daca trecerea timpului „încearcã” sã estompeze amintirile, nu putem uita cum in curtea unitãţii militare a fost rãpus de glonţ un jucator de exceptie, un exemplu pentru rugby, un om… Imediat a fost dus la spital, dar nu se mai putea face nimic. Nu vom sti niciodata ce s-a intimplat cu adevarat.

Florica Murariu era in acel moment un „nume” in rugbyul romanesc. Capitan al echipei nationale, Murariu a ”strans” 67 de meciuri in tricoul primei reprezentativ, fiind un record care a ramas pana in prezent in topul selectiilor “all time” (locul 2). In 1980, Murariu conducea Romania la victorie in meciul cu Franta (15-0) pe Giulesti in fata a 20.000 de spectatori, la 4 ani de la debutul sau in nationala…

In mijlocul razmeritei din Capitala, Murariu incerca sa ajunga la club si a iesit de la o statie de metrou, moment in care a fost oprit de o patrula de soldati. Gestul sau prea brusc de a-si scoate buletinul din buzunar l-a facut pe unul dintre acei soldati sa traga.

Ar fi strins mai apoi partide una dupã alta in tricoul selectionatei nationale, dar soarta a „considerat” ca este „momentul” ca Murariu sã devinã el însuşi o stea in constelaţia cerului.

Un pret imens platit pentru libertatea noastrã de care nu stim sa ne bucuram, s-o pretuim ca atare.

Lista martirilor rugby-ului nostru si ai Revoluţiei Române „aminteşte” an de an, pe lângã cele douã stele, pe:

- Petre Astafei, impuscat mortal in Piata Revolutiei, la doar 19 ani;
- Bogdan Stan, 21 de ani, a murit in zona Televiziunii;
- Florin Butiri, 21 de ani, ucis in timp ce salva niste batrini dintr-un incendiu;
- Cristian Toporan, junior la Energia Bucuresti, 19 ani.

articol aparut pe www.steaua.ro