25-11-09

Istorioara despre un gest aparte

Rusinati din cale afara, dupa ce le-a fost administrata o "batuta" sora cu moartea de catre Tottenham Hotspurs(9-1, a doua diferenta de scor din istoria Barclays Premiership, campionatul englez de fotbal), jucatorii lui Wigan Athletic au venit cu o idee inedita, si anume returnarea sumei de £27.40 fiecaruia din cei peste 450 suporteri ai clubului, pentru biletul platit in deplasarea de 600 kilometri dus-intors pana la Londra, facuta pentru a vedea o asemenea umilinta.

Citez din declaratia facuta de catre capitanul echipei, prietenul lui Mutu, Mario Melchiot, data pe siteul oficial al echipei:Comunicat Wigan Athletic

“Simtim ca, ca si grup de jucatori, ieri am dezamagit crunt suporterii nostri , si acesta este un gest pe CARE TREBUIE sa il facem ca sa ii rasplatim pentru loialitatea lor extraordinara”

“Clubul confirma ca fiecare din suporterii care au facut deplasarea si au cumparat bilet pentru acest meci va fi despagubit in persoana sau sunand la nr de tel 0871 66 33 552, si speram ca aceasta suma de bani va fi returnata in 14 zile”.

Dupa aceasta intamplare, nu vreau sa cad in capcana imediata de a pune etichete si a face comparatie intre cele doua civilizatii: occidentala pe de o parte si “originala” pe de alta parte. Poate in alt articol. Si as vrea sa nu ducem discutia intr-acolo.

Ce as fi vrut sa discutam pe marginea acestui articol e gestul jucatorilor si cerintele fanilor. Si situatia de la Steaua.

Am urmarit printre altele si emisiunea “Jeremy Vine Show” difuzata de BBC Radio 2 azi 24 Noiembrie, cu dl Vine la pupitru, un fel de Robert Turcescu in varianta englezeasca, si in discutie printre altele a fost luat si acest subiect.

Desigur pareri pro si contra. Unora li se parea ca este un gest corect, reparatoriu, la adresa unor oameni care s-au simtit umiliti fara motiv, dupa sacrificii insemnate, facute pentru a isi urmari echipa. Tabara adversa spunea ca se exagereaza prea mult in ziua de azi, fanilor li se acorda prea multa importanta si acestia ar trebui sa lase smiorcaitul si sa treaca mai departe( un” move on”, cat se poate de englezesc).

Personal, cred ca a fost vorba de un gest spontan, sincer, menit sa spele din rusinea acelui scor neverosimil. Si sigur nu le voi plange de mila unor fotbalisti cu salarii de mii de lire saptamanal, efortul lor reprezentand remuneratia pe cateva zile. Insa gestul ramane, dincolo de cifre si supozitii

Nu pot trece cu vederea situatiile in care m-am simtit umilit de cei care ne reprezinta : pe teren si in loja. Si ma gandesc cu un sentiment de repulsie, ca daca Steaua era WIgan Athletic, pentru a isi imbuna fanii si repara imaginea patata, clubul si jucatorii ar fi trebuit sa ne plateasca sa ii urmarim. La noi situatia e diametral opusa: ne iau banii pe abonament, apoi ne poftesc afara: priviti cum ne facem de ras la televizor. Ca sa nu ne suparati daca va simtiti umiliti!

P.S. Readuc in discutie povestea unui "coleg" de suferinta, povestita pe site acum cateva zile: interzis pe Ghencea, s-a dus la sediul clubului pentru a cumpara un fular pentru un amic din provincie. Cu zambetul pe buze i-au facut reducere de 20% pe baza abonamentului cu care era interzis. Concluzia: “esti derbedeu dar banii tai nu au culoare”

armanovici