Aseara, cand nimeni nu mai credea, Steaua a reusit in mod absolut surprinzator sa revina pe primul loc al clasamentului, dupa doua meciuri cu un desfasurator demn de un thriller. Chiar daca atmosfera din jurul echipei (ma refer la suporteri) a devenit dezolanta si fara precedent, ajutati de un complex de factori jucatorii ros-albastri au reusit sa isi asigure privilegiul de a fi doar la mana lor pentru castigarea titlului 26, cand mai este doar un meci (teribil de greu!) la Iasi.
In bezna stelismului de pretutindeni, mai incercat anul acesta ca in multi alti ani (comparabil, probabil, cu anul cand s-au inchis peluzele in Ghencea si am avut 6 antrenori intr-un sezon), au scanteiat aseara cateva lumini, care cel putin mie mi-au inviorat oarecum seara si starea de spirit. Sunt convins ca unele din ele (posibil toate) vor trezi multe dezaprobari.
- Sumudica. Ca sa va lovesc tare din prima… Ne place sau nu, dar daca vom lua titlul 26, il vom lua si multumita lui Sumudica, acest anti-stelist dintotdeauna. Sumudica si-a reafirmat anti-stelismul si aseara, intr-un interviu dupa meci cand a spus, plastic cum ii e obiceiul, ca “nu ne inghite nici cu 10 kile de lamai”. Nici noi pe el. Dar asta nu are a face cu faptul ca Sumudica si-a facut ireprosabil datoria aseara, ba chiar cu asupra de masura. Si tocmai faptul ca, anti-stelist fiind, si-a facut datoria si si-a motivat jucatorii sa traga pentru un meci cu un obiectiv cel putin discutabil pentru ei (locul 4…) – pentru asta trebuie sa zicem “Jos palaria!”. Voi fi poate si mai contestat cand voi afirma ca, daca ASA ar fi avut sansa unui Sumudica la Botosani aseara, nu se stie care mai era soarta campionatului. Pentru ca mie Botosaniul de dupa minutul 64 de aseara mi-a inspirat pur si simplu o echipa care nimerise in mijlocul unui meci pe care nu-si propusese niciun moment sa-l castige, dar in care circumstantele concrete o obligau dintr-o data sa incerce. Si a facut-o jalnic, cu suturi de la 25 m, cand aveau 2 jucatori in plus… Nu spun nimic de blat, spun doar ca Botosaniul nu a vrut sa castige aseara si ca Astra a vrut.
- Bourceanu. Si mai surprinzator, nu? Desigur, Bourceanu a comis-o grav aseara si el este principalul motiv pentru care meciul nostru putea sa aiba o soarta nefericita. Desi, poate ca istoria merita sa consemneze ca unul din cele 2 galbene de aseara a fost luat dintr-un elementar bun-simt, bunul-simt al celui care se duce si-i spune arbitrului ca el a gresit si el merita galbenul, nu altul. Al lui Bourceanu, adica. Acelasi bun-simt, dublat de inteligenta (sau mai degraba de o…minte vie!) l-am remarcat si in discursul de dupa meci. Bourceanu nu e deloc un fotbalist tipic. Vorbeste inchegat, gandeste ceea ce spune si nu se ascunde dupa clisee. Nu mesteca aceleasi 100 de cuvine pe care le mesteca majoritatea fotbalistilor. Cine nu a vazut discursul sau de aseara, de dupa meci si vrea sa vada un om, cu bune si cu rele, dar care gandeste si care transmite ceea ce gandeste, nu in alb si negru, ci cu nuantele care dau cu adevarat culoarea reala a mediului inconjurator, acela trebuie neaparat sa vada ce a spus Bourceanu aseara. Din punctul meu de vedere, Bourceanu e unul din putinii barbati, maturi si pe picioarele lor, de la echipa noastra de azi. E un mare pacat ca a avut un sezon asa cum a fost (si cum el insusi recunoaste ca a fost) si e un mare pacat ca a stricat imaginea capitanului de acum 2 ani… a celui care lupta pana la capat si marca cu Rapid in minutul 95.
- Nu as spune “Becali” de-a dreptul. Dar as spune ca, dupa ani de zile, am urmarit declaratiile lui Becali de-aseara, de dupa meci. Am putut sa le urmaresc. Pusesem pariuri cu prieteni in care i-am dat mai putin de-o luna pana cand va reincepe balacarelile. Intre timp, le-am pierdut. Becali nu a trecut inca la balacareli. Sigur ca in coordonatele sale fundamentale nu s-a schimbat. Sigur ca dicteaza totul la echipa, sigur ca il va arunca pe Galca la gunoi, ca pe-o masea stricata si sigur ca nu va face nimic sa recupereze emblema (pana cand CSA-ul va intelege in sfarsit ca marca Steaua inseamna si numele Steaua…dar sa nu anticipam). Dar aceste defecte sunt…de viata. Pe Becali multi l-au detestat nu pentru ce facea, ci pentru cum facea ceea ce facea! Acum, nu mai face cum facea inainte, chiar daca face tot ce facea. Dar a disparut componenta de scandal public, de injuraturi la usa cortului, de grobianism si proasta crestere. A ramas un om limitat, egoist si fara orizonturi – ceea ce reprezinta nici mai mult, nici mai putin decat personajul mediu (si oarecum reprezentativ) al societatii si timpului in care traim cu totii.
In rest, vremuri grele – chiar daca suntem in pragul a, posibil, cel mai glorios sezon din ultimii ani buni. Noaptea stelismului continua si va continua pana cand cel putin una din parti nu va decide sa explice cu subiect si predicat CE se intampla, ce poate fi facut si ce costuri presupun aceste actiuni. Dar despre asta, in curand, intr-un alt articol.
Ovidiu
Excelent articol, in special paragraful final. Ma tem insa ca-ti vei lua na-na la fundulet din partea fratiei celor in camasa de forta, deoarece ai spus ca asta e titlul 26 al Stelei, in loc sa pui botul la cliseul tembel conform caruia este titlul nr 1 al fcsb.
Sunt de acord cu opiniile autorului, cu un amendament la Bourceanu.
Acelasi creier care ii pune vorbele inchegate in gura, ii conduce si picioarele. Deci undeva nu se leaga.
Era 2-0, cu un om in minus si el cu mintea odiihnita. Deci, acelasi creier trebuia sa-i spuna ca e inutila graba la lovitura libera si faultul la mijlocul terenului.
Daca Stanciu lua galben din cauza lui, si el ar fi tacut, s-ar fi umplut de penibil.
Recunoasterea era o normalitate, nu ceva iesit din comun. 10 din 10 ar fi facut la fel, fiind vorba de un coleg si nu de un adversar.
Este ciudat si nu gasesc explicatii pentru prestatia jucatorilor de la Astra .Inteleg ca toata lumea era cu gura pe ei si vroiau sa arate ca nu se dau la o parte dar cartonasele rosii,incaierarea,nervii antrenorului si toate astea pentru locul 4?Stiu ca clubul poate lua mai multi bani daca ocupa un loc mai bun dar nu as baga mana in foc ca acestia ajung si la jucatori.
La fel de inversunati mi-au parut si jucatorii Craiovei cand au batut in Giulesti si i-au cam bagat in B pe rapidisti.Traiam cu impresia ca cele doua tabere sunt prietene si la final ai iesit si acolo scandal.
Dar oricum nu mai conteaza,poate ca s-a facut o reparatie morala,Steaua este singura echipa care de bine de rau joaca fotbal si se duce 90 minute peste adversar.S-a vazut ce poate Muresul cand s-a vazut nevoita sa iasa la joc si sa castige meciuri nu sa stea pu fundul in poarta un campionat intreg.
Cristi, din cate stiu eu, Craiova si Rapid nu mai sunt prieteni deloc. Craiovenii au ramas doar cu Timisoara.
Sunt anti-Bucuresti convinsi, si din 1998 nu mai au relatii bune nici cu rapidistii.
De ce toata lumea simte nevoia sa-l felicite pe mitocanul do Ghiulesti, pe acest Neanderthal ratacit pe diferite banci ? Jucatorii de la Astra sunt cei care au alergat si au administrat o bataie zdravana basicii umflate de la Mures. Ce va face sa credeti ca Sumudica a avut vreun merit ? Doar fiindca mananca rahat despre cum „ne-a facut campioni” ? De ce nu le ridicati ode lui Budescu si Alibec ?
Da, intamplator victoria Astrei ne avantajeaza. Credeti ca Sumudica cel proaspat iesit din grajd n-a beneficiat niciodata de pe urma unei victorii a Stelei ?
PS : Daca aveti nervii tari, uitati-va cum presa bate campii non-stop despre cum se mobilizeaza Iasiul, onoare, bla, bla, bla. Daca se intampla sa pierdem campionatul la Iasi, asta inseamna ca l-a facut Napoli campion pe Ciubotariu ?
PPS : Fascinant cum toata lumea vrea sa mobilizeze Iasiul cu zbierete razboinice, in schimb in jurul meciului ASA-Otelul tacerea te asurzeste. Nimeni nu-i preseaza pe cei de Otelul cu abureli gen “”lupta pana la capat”, “onoare, culori”, samd. Ma intreb de ce…
streza, nici tu – de exemplu – nu pari foarte preocupat de ardoarea cu care a jucat Botosaniul in meciul cu noi 🙂
Pentru ca nu l-a avut pe câinele Prunea. 🙂
Prunea: “Nu ascund faptul ca vreau sa ia Tg. Mures titlul. Jucatorii nostri au acum ocazia sa-si demonstreze valoarea pentru ca toti ochii vor fi pe ei. In plus, jucatorii sunt extrem de motivati. Cred ca e cea mai mare prima din istoria clubului!”.
Mi se pare perfect normal ca Iasiul sa joace la victorie. Noi trebuie sa-i batem indiferent de motivatia lor. In fond, motivatia noastra trebuie sa fie mai mare ORICE-AR FI.
Ovidiu, 1000% de acord cu tine!
Ti-am dat o explicatie posibila la inapetenta aparenta a Botosanului, desi cred ca atat au putut. Au jucat obstructionist si pe alocuri dur, iar in min 80, nu cred ca au vrut sa o dea in bara, ci in poarta. La 2-1 ar fi fost un final ca la Giurgiu. S-au incaierat de cateva ori pe teren si din mai putin.
Sigur ca Iasiul trebuie sa joace la victorie. De altfel tinand cont de istoria lor de slugi credincioase ale MI&Secu nici nu ma astept la altceva.
Mi-as dori doar ca aceleasi standard sa se aplice tuturor echipelor. Inclusiv aia care in teorie nu mai au pt ce lupta. Etapa trecuta Iasiul a incasat o caruta de goluri de la Pandurii, si judecand dupa ce se vede in rezumat, i-a durut undeva la 500 de metri de cot de meci. Nu s-a scandalizat absolut nimeni pentru asta. Treaba lor, daca pt ei totul s-a terminat so be it. Insa trebuie sa fii un ipocrit de clasa mondiala ca sa te doara-n cot de un meci dar sa te isterizezi pt urmatorul doar pt ca “sa incurcam Steaua”.
articolul este onorabil…… bun….. chestia cu “…noaptea stelismului…..” mi s-a parut fortata! nu este nici o noapte …… traim doar in miezul unui ev fara repere ….. si cand spun asta ma refer la nivel de natiune!