21-09-09

Pe el nu-l poţi muta!

Becali vrea să exileze echipa în “Cotroceni” şi s-o numească Steaua 2003, după anul venirii sale în Ghencea, moment în care are impresia că a început lumea

L-a descoperit Cătălin Oprişan. Timp de un an şi jumătate, ziaristul a adunat informaţii, articole din arhivă, mărturii şi imagini despre trecutul roş-albaştrilor. Rezultatul a fost enciclopedia “Steaua – legenda unei echipe de fotbal”, monografie oficială şi cea mai minuţioasă lucrare apărută în România despre un club.
Într-una dintre nopţi, din cutiile cu nostalgii ale lui Cătălin a plutit spre covor fotografia. Jurnalistul a luat-o de pe jos. Ea reprezintă un suporter anonim al CCA. Oprişan l-a privit lung, l-a botezat “Omul cu pardesiu” şi l-a pus pe prima pagină a cărţii.

În urmă cu 50 de ani, un bărbat cu bască pe cap aştepta începutul celui de-al doilea mitan, privind fix către fotoreporter. La un pas, stă căruţul în care doarme “copilul sau nepotul, nu vom şti niciodată”.
După jumătate de secol, patronul declară că “nu sînt stelist, n-am fost niciodată” şi ameninţă, în stilul său furios şi necredibil, că va muta echipa în “Cotroceni” şi o va redenumi, ataşîndu-i anul 2003, momentul în care, după propriile mărturii, a văzut primul meci de fotbal integral ca proaspăt finanţator al clubului.

Nu e greu. Jucătorii îl vor urma. Preşedintele Argăseală îi va aşterne mocheta roşie şi va vopsi şi frunzele platanilor ca să se simtă bine şeful. Corporaţia nepoţilor se va instala într-o nouă lojă. În combinaţie cu Liga lui Dragomir, palmaresul poate fi transferat peste noapte. FRF nu se va opune, pentru că cei de acolo au eliberat, de-a lungul anilor, certificate pentru tot soiul de echipe altoite. Suporterii nu se pot organiza şi glasul lor se va auzi tot mai slab în faţa fostului stadion, pe forumuri şi bloguri.

Rămîne însă această fotografie, ironic înfiptă de destin exact în cartea oficială a clubului condus de milionarul din Pipera. Şi realizată pe vremea lui Becali.
Toţi ştim tot despre Becali. Cînd s-a născut, cum familia lui a fost exilată, aşa cum el se joacă azi cu surghiunul unui club. Ştim ce maşini are, ce cîntă sub duş, cum îl va îndepărta pe antrenorul încă nenumit, ce fotbalişti îl încîntă azi şi-l vor enerva mîine dimineaţă.

Despre bărbatul din fotografie nu ştim mai nimic. Dar un lucru e sigur. Stă pe gradenele de lemn, cu pardesiul gri, cu căruţul în dreapta şi privirea lui ne mărturiseşte că nu se va muta de acolo niciodată. Nu are şi nu vrea o altă echipă. Steaua îi ajunge.





tolo.ro