20-09-13

Greselile lui Reghe sau noaptea mintii

Citesc în articolele sportive de astăzi despre presupusele greșeli făcute de Reghecampf în meciul de aseară. Cică nu a fost inspirat la schimbările făcute.

Îmi vine să urlu: „voi chiar sunteți tâmpiți?”. A pune problema în acest mod înseamnă să crezi cu tărie că pe bancă ar fi fost cu adevărat mega jucători, adevărați „călăi”, sau că aceia care au fost scoși din joc pentru a fi înlocuiți, ar fi fost adevăratele chei ale succesului și doar ignoranța (neștiința?) antrenorului a fost cea care s-a constituit într-o piedică în calea victoriei și fericirii noastre. „Avem echipă, antrenorul a fost varză”.

Cum să spui așa ceva când adversarul nu a fost o echipă din Liga 1 ci o reprezentantă a fotbalului german într-o competiție infernală, așa cum este Champions League?

Înțeleg faptul că, cei care comentează nu au jucat vreodată o repriză de fotbal, nici măcar într-un meci de „județeană”, ca să înțeleagă și să simtă pe propria piele cum se manifestă diferența de valoare dintre două echipe în timpul unui joc, dar să îl acuzi pe Reghe că l-a scos pe Stanciu și că în felul acesta a „dezechilibrat jocul la mijloc”, când toată lumea a văzut că valorosul jucător stelist NU MAI PUTEA ALERGA, este scandalos.

Eu am văzut aseară în jocul Stelei fix ceea ce „specialiștii” nu vor să vadă. Strădanie și dorință. Încercarea de a face pressing mai sus de mijlocul terenului împotriva unui adversar obișnuit să fie pus sub presiune în bătăliile din Bundesliga. Faptul că steliștilor nu le-a ieșit e cât de poate de firesc: NU AU PUTUT MAI MULT. Schalke 04 nu e Dinamo și nici Săgeata Năvodari, este o echipă tare, una călită în bătălii europene mai importante și cu fotbaliști mult mai experimentați. Apoi am văzut organizare în fața apărării și încercări de a ieși repede cu mingea pe contraatac.

Steaua nu a fost învinsă din cauza antrenorului ei ci a pierdut pentru că a avut în față un adversar extrem de puternic. Mai mult, echipa noastră a avut o bandă dreaptă vulnerabilă pe faza de apărare și ineficientă pe cea de atac. Culmea e, chiar și în aceste condiții, dacă nu era golul primit prostește, acest meci s-ar fi terminat la egalitate pentru că gazdele nu mai găseau mingea în repriza a doua, aceasta fiind adevărata cauză a epuizării lui Stanciu.

Mi-e o silă extraordinară când îi ascult pe acești comentatori sau când citesc tot felul de prostii declarate de oameni specializați în a-și da cu părerea despre Steaua, despre munca lui Reghe, adică omul care a scos această echipă din anonimatul ultimilor ani.

Sunt atât de cabotini, atât de fățarnici și de suficienți. Atât de nepricepuți dacă i-ai pune să demonstreze ei ceva, iar aici fac trimitere inclusiv la fotbaliștii Generației de Aur, dar atât de bine pregătiți în fața camerelor de filmat. Cuvinte banale, limbaj de lemn, rigiditate și multe clișee obositoare, aducătoare de nimic. Prea grijulii pentru a fi siguri de ceva înainte de marile bătălii, rostind platitudini și pronosticuri generaliste care pot fi întoarse oricând, devin judecători și experți după încheierea acestora. Un Mitică Dragomir multiplicat, spart în bucăți și refăcut în harta emisiunilor și editorialelor sportive. Azi îl pupă în fund pe Reghecampf având grijă să țină cont și de sensibilitățile verilor Becali, mâine-l scuipă și-l fac terci pentru a reechilibra balanța, iar Pițurcă să simtă că nu e singur pe lumea aceasta.

Uită acești farisei că nu antrenorul Stelei este cel care are posibilitatea (ultimul cuvânt?) în a decide pentru toate problemele tehnice, așa cum, probabil o face omologul său de pe banca nemților. Poate era mai bine să joace Neagu…

Catalin Asavoaei

(articol preluat cu permisiunea autorului de aici)