21-09-12

Din bube, mucigaiuri si noroi

Sigur ca la Steaua totul e bine doar pentru ca deocamdata totul e bine.

Si sigur ca Reghecampf are liniste doar pentru ca deocamdata totul e bine, echipa e pe primul loc, victoriile fiind cele care aduc aceasta liniste. Iar pana acum, victoriile au venit pentru ca echipele intalnite au fost modeste.

Si da, sigur ca aceasta liniste a fost intretinuta prin anumite compromisuri, pe ici, pe colo, prin punctele esentiale, mai o titularizare, mai o schimbare – toate ca sa impace LOJA, aceasta entitate atotputernica fara de care nu se poate nimic la Steaua.

DAR

Steaua a aratat aseara bine, bine de tot daca excludem ultimele 10-15 minute. Si nu avem cum sa nu le excludem, pentru ca toata acea risipa nebuna de efort din primele 60-70 de minute nu putea sa anunte altceva decat o cadere in ultimul sfert. Echipa e inca tanara si inca entuziasta.

Personal, nu credeam sa vad vreodata Steaua capabila sa joace un joc veritabil de contraatac cu o echipa de talia Stuttgartului. Joc de contraatac fiind numele de cod pentru verticalizari, pase rapide si obligatoriu in fata, accelerari si centrari, doi oameni rapizi pe benzi (nu e cazul la Tanase!), care unul marcheaza si unul scoate 11 metri. Aseara, Steaua a fost o mica mostra din istoria vitezismului ei dupa care suspinam cu totii acum ceva ani, cand fotbalul (si nu sensul) Stelei ne preocupa inca.

Acest Adi Popa aparut de nicaieri poate sa creasca mult. La fel si acest Chipciu, daca nu va esua (precum Radut) intr-un simplu frecventator de cafenele pe Decebal si Dorobanti. Si continua sa ma surprinda Nikolic care, chiar daca n-o sa ajunga niciodata un fotbalist de prima mana, are sansa sa isi puna amprenta pe niste ani din istoria echipei – pentru ca are forta, are o tehnica ce pare sa vina de nicaieri si se descurca bine in careu. La fel cum tot de nicaieri vine si jocul lui Rusescu, pe care un ochi neutru (dar avizat) nu-l simte nici tehnic, nici puternic, nici rapid, dar care marcheaza, marcheaza si marcheaza.

Mai e de lucrat la curajul si acuratetea lui Parvulescu si mai ales la psihicul lui Tatarusanu, un portar distrus de imbecilitatea lui Becali si a multilor sai admiratori care nu pierd niciun moment sa-l huiduie pe Ghencea ori pe cealalta arena. Filip poate sa mai creasca, Pintilii trebuie sa invete sa-si asume driblingul si pasa, nu doar recuperarile. Chiriches poate fi un al doilea Gica Popescu (e clar ca are stofa de fotbalist, e peste orice fundas central din ultimii 10 ani ai Stelei ca talent, inclusiv Goian si Radoi), cu conditia sa plece la timp de la Steaua, aceasta devoratoare de talente…

Insa Steaua a aratat bine aseara, a avut curaj, a avut atitudine, nu s-a multumit deloc cu putin. N-a tras de timp la 1-1 (la 2-2, cu un om in minus, discutam de altceva), a dominat jocul in unele momente. Sigur, a avut si noroc la cele 2 bari, la paradele lui Tatarusanu, dar fara noroc nu poti cladi chiar nimic.

Si as fi scris aceleasi randuri si daca luam gol in minutul 90 aseara. Pentru ca jocul si nu neaparat rezultatul mi-au placut.

DAR

Evident ca acest rezultat nu rezolva catusi de putin problemele, marile probleme ale Stelei, cele dureroase, de fond, cele fara rezolvare. Ciobanul si « curtea » lui, Stoica si infantilismul sau de 2 bani, plecarea din Ghencea, pierderea identitatii (8 stiri din 10 despre Steaua contin Becali in titlu!), schimonosirea publicului. Dar m-am gandit ca daca tot vorbim despre fotbal…

Ovidiu