10-03-12

Vestiarul gol

Lumina e stinsa. Bancile sunt reci, lemnul poarta urme de zgarieturi de la patine, si picioarele de metal au vopseaua scorojita pe alocuri. La ce sa le mai vopsesti? Undeva un robinet de la un dus picura ritmic, si tot ritmic de pe hol patrund cateva raze de lumina de la un neon care bazaie si fileaza. Peretii albastri au si ei tencuiala cazuta in multe locuri, unde albul a decis ca trebuie sa iasa la iveala. Rugina inunda, si masina maro de gheata asteapta tacuta un meci ce parca nu mai vine.

Umezeala rece alunga pana si mucegaiul care nu se mai simte. Dalele de beton si scaunele murdare asteapta tacute o sentinta. Asteapta un buldozer care sa le trimita in istorie. Sunt obosite dupa ce au tinut in spate generatii disparute, alungate de indiferenta, incompetenta si interese marunte. Acum tin doar spirite. Spirite in alb si negru, fantome hranite de entuziasmul si emotia unor oameni care atunci radeau si acum se tarasc pentru supravietuire in cartierele din jurul batranului turn al parasutistilor.

Stema batranului club, impovarat de glorie si de trofee incepe si ea sa paleasca in constiinta tuturor. Pentru ca tribuna este din ce in ce mai populata de spirite si deloc de oameni. Aseara a intrat incet si tacut un batran. S-a asezat pe primul rand din spatele bancii de pedepse si asteapta. Recunostinta este o boala grea si in vestiarul gol nu are cine sa sufere de ea.

Toni Crisan asteapta sa-i expire pedeapsa de meci data de viata asta nenorocita si nerecunoscatoare.

El si multi asteapta in linistea celor disparuti sa primesca odata pentru totdeauna respectul pe care il merita clubul asta pe care ei l-au poleit cu aur, si lumea de astazi il scufunda in mocirla. In patinoar e rece si intuneric, si noi nu mergem sa aprindem lumina in vestiarul gol.

Alex (Keluboss)