25-09-11

SERFÖZÖ

Acum 85 de ani, pe 25 septembrie 1926, se năştea la Oradea unul din jucătorii de prim-plan ai deceniului postbelic.

Gavril Serfözö s-a născut din tată român şi mamă italiancă, petrecându-şi marea parte a adolescenţei în Italia, făcându-şi o bună parte din juniorat în acolo, la Juventus Torino.

Între 1942 şi 1945, dat fiind condiţiile, stagnează la tineretul lui CA Oradea.

Debutează în prima divizie la 20 de ani, în meciul CFR Bucureşti – Libertatea Oradea 3-1, la 1 septembrie 1946. În 1946-1947 joacă 21 de meciuri, pentru Libertatea Oradea, care termină pe 8. În sezonul următor joacă 27 de meciuri, orădenii terminând pe locul 6.

În anul următor, 1948-1949, Oradea (transformată în ICO Ordaea) câştigă titlul de campioană a României, într-un mod categoric, la 5 puncte peste CFR (Rapid). Serfözö, însă, a jucat doar în tur pentru arădeni (12 meciuri), din retur fiind transferat de CCA.

Deci, CSCA (fost ASA Bucureşti, viitor Steaua), club nou-înfiinţat, cu un an şi jumătate de existenţă, îl găseşte pe tânărul Serfözö ca fiind potrivit pentru a ajuta la creşterea valorică a lotului. Antrenorul Nicolae Vâlcov, ajutat de Elemer Hirsch, făcea o selecţie permanentă.

În acel moment, Serfözö (22 de ani şi jumătate) avea 2 ani şi jumătate de primă divizie, în 60 de meciuri nereuşind să marcheze niciodată. Era un atacant retras, de picior drept, tehnic, tactician bun, putea juca şi mijlocaş, mai mult creator decât marcator.

Ei bine, după ce, în 60 de meciuri nu înscrisese niciodată, odată transferat la CSCA, în returul campionatului 1948-1949 Gavril Serfozo a înscris 7 goluri în 11 meciuri!

În imagine: Traian Ionescu, Androvici, Ferenczi, Moldoveanu, Apolzan, Serfözö, Drăgan, Frentz, Rodeanu, Onisie, Balint



La finele returului celui de-al doilea an de existenţă, CSCA reuşea să cucerească primul trofeu: Cupa României, 2-1 (numită Cupa RPR) într-o finală cu U. Cluj. Vedeţi “Început de drum”, de Vişan Bucur. Aici, golul 2 este descris astfel: Minutul 75 aduce insa golul victoriei steliste si este rodul celei mai frumoase faze a meciului. Apolzan reuseste o diagonala de 50 de metri pana la Serfözö.

Acesta dribleaza 3 jucatatori clujeni si trimite o centrare in zona punctului de la 11 metri de unde Ferenczi reia spectaculos din foarfeca direct in vinclul portii lui Cristea. Sutul din foarfeca era la acea vreme un procedeu extrem de rar. Finalul meciului consfinteste victoria echipei militare si primul trofeu din istoria acesteia.

Steaua: Traian Ionescu – Alexandru Apolzan, Adalbert Androvici, Stefan Rodeanu – Stefan Balint, Stefan Onisie – Fernbach-Ferenczi, Gavril Serfözö, Andrei Frentz, Nicolae Dragan, Petre Moldoveanu.

Clujenii ii propuneau pe Vasile Cristea, Emeric Ioanovici, Mircea Luca, M. Tarau, Gh. Craciun, Lucian Mihut, Iosif Lutz, Ilie Copil, STEFAN KOVACS, Tomescu, Justin Zehan (au mai intrat Mircea Biolan si Silviu Avram).

Sezonul 1949-1950 este, de fapt, sezonul 1950, căci se trecuse la sistemul primăvară-toamnă. În acest sezon, CCA (din 24 martie 1950) termină campionatul pe locul 5 din 12. În Cupă, însă, se câştigă din nou trofeul, după un 3-1 contra campioanei din acel an, Flamura Roşie Arad.

CCA: Ion Voinescu – Vasile Zavoda, Alexandru Apolzan, Stefan Rodeanu – Stefan Balint, Tiberiu Bone – Francisc Zavoda, Nicolae Roman, Nicolae Dragan, Gavril Serfözö, Petre Moldoveanu, sub comanda antrenorului Francisc Ronnay.

Flamura Rosie Arad: Alexandru Marki – Moise Vass, Adalbert Pall, Zoltan Farmati – Iosif Petschovski, Ladislau Bacut II – Silviu Boitos, Andrei Mercea, Mihai Carpinet, Ioan Reinhardt, Nicolae Dumitrescu.

Serfözö juca 20 de meciuri în campionat, înscriind 2 goluri. Avea 24 de ani şi o lună când părăsea CCA-ul.

Din motive necunoscute (e posibil să-şi fi terminat stagiul militar şi să nu fi dorit rămânerea în mediu cazon şi, de fapt, în vreo cămăruţă din Bucureşti, mai ales că, se pare că familia lui avea ceva bani şi o situaţie bună), părăseşte clubul militar şi se întoarce la Oradea, unde joacă pentru Progresul timp de două sezoane, 1950-1952, cu cu un randament bun, câte 20 de meciuri şi 6 goluri în fiecare an.

Între 1952 şi 1958 îşi continuă cariera la Flamura Roşie Arad, unde are o medie de 17-18 meciuri şi 4-5 goluri pe sezon, reuşind, pe lângă clasări permanente în preajma podiumului, câştigarea campionatului, în 1954, ca performanţă maximă. În 1953 câştigă Cupa României, 1-0 într-o finală cu... CCA.

În 1958 este suspendat pentru un, apoi coboară la divizia B, unde joacă pentru CSM Reşiţa şi CFR Timişoara, de unde se şi retrage, în 1962.

Perioada sa de maxim pare a fi fost 1950-1954, dar, mai ales, anii 1952 şi 1953, când a fost titular al naţionalei în majoritatea jocurilor. În 1950 are 2 meciuri la naţională (Cehoslovacia, Albania), în 1951, unul singur (Cehoslovacia), în 1952 – 4 jocuri (Cehoslovacia (gol), Polonia, Ungaria, RDG), în 1953 – 4 jocuri (Cehoslovacia, Bulgaria, Bulgaria (gol), Cehoslovacia), în 1954 – 2 jocuri (RDG, Ungaria).

În total are 13 meciuri şi 2 goluri, în 5 ani, pentru echipa naţională.

În prima divizie are 222 de meciuri şi 28 de goluri. În palmares are 1 titlu (şi jumătate) de campion şi 3 Cupe

Pentru CCA are 31 de meciuri şi 9 goluri, într-un sezon şi jumătate. A cucerit 2 Cupe ale României.

Serfözö a stat un an şi jumătate la CCA. A plecat la 24 de ani. Imediat după despărţirte, a fost convocat la echipa naţională, pentru care a jucat constant, timp de 5 ani. Cu siguranţă că Serfözö ar fi ajutat CCA-ul, în următorii 5-6 ani, căci s-a dovedit un jucător de prim-plan al fotbalului românesc. Câştigarea campionatului, cu Flamura Arad, sau câştigarea Cupei, chiar în faţa CCA-ului, demonstrează asta. Probabil nu a fost un jucător care să se fi simţit atras de condiţiile cazone şi probabil că s-a simţit mai confortabil la cap alături de familie, într-o casă cu 7 camere, la Oradea sau Arad, într-un mediu net mai civilizat şi mai liber decât putea să ofere un club militar. Şi chiar n-avem ce să-i reproşăm.

Despărţirea de Serfözö a fost atenuata mult de intrările lui Alecsandrescu, Petschovschi, sau Tătaru I, care au umplut imediat golul creat. Suita de rezultate mari ale CCA-ului, în deceniul de aur ce începea, a făcut uitată despărţirea de un jucător precum Serfözö, unul din starurile deceniului 5.

Ajuns azi la venerabila vârstă de 85 de ani, îl asigurăm pe domnul Gavril Serfözö, o parte din gloria Stelei, de faptul că suporterii stelişti nu l-au uitat.

La mulţi ani!

Filip Pindean