11-05-11

Cosmin le Bon

Olăroiu a venit ”să ajute” Steaua. Doar că, fără să vrea, pune umărul la prăbusirea ei.

In celebra sa lucrare ”Psihologia maselor”, Gustave le Bon ofera o solutie surprinzatoare intrebarii ”ce-i de facut cand vin masele?”. Francezul spune ca nu-i nimic mai simplu de facut intr-o atare situatie, decat sa alegi ”unul de-ai lor”, unul care ii reprezinta, pe care sa-l pui sa conduca.

Acum nu stiu cat Gustave le Bon a citit Gigi Becali la viata lui, dar un lucru e sigur. De fiecare data cand n-a mai avut pe unde sa scoata camasa, aplicand inconstient metoda francezului, patronul Stelei si-a potolit, fie si vremelnic, contestatarii. Asa au aparut in Ghencea Lacatus, Hagi, Piturca sau Ilie Dumitrescu. N-a fost data cand Becali sa fie la ananghie si sa nu gaseasca printre gloriile Stelei un colac de salvare. Pentru ca, stiti deja povestea, Steaua nu se refuza.

Revin. Paranteza. Nu stiu care-i locul pe care Olaroiu spune ca l-a castigat de unul singur in ”marea familie stelista”. Evident, ramane antrenorul ultimului titlu al Stelei si al celei mai mari performante europene a unei echipe romanesti dupa 89. Dar, chiar si-asa, nu ma incumet sa-l asez in hall of fame-ul Stelei alaturi de Ienei, Creiniceanu, Ilie Savu, Coloman-Braun si ceilalti.

Tot in contextul asta revine in Ghencea si Olaroiu. Pentru ca are o datorie morala, spune el. Pentru ca-i ”fratele meu”, adauga patronul. Ca lui Becali ii va iesi din nou pasenta si-o va scoate din nou la liman si de data asta, nu asta-i subiectul pe care-l dezbatem aici. Nici daca stelisti vor inghiti din nou galusca si vor lua in serios fanteziile patronului. In definitiv, vorba lui Piturca, altul care la vremea lui a crezut ca-i poate scoate cu mana goala castanele din foc finantatorului, ”e treaba lor daca vor fi pacaliti si de data asta”.

Alta e ideea. Olăroiu vine si face necrologul fotbalului romanesc, vorbeste despre ”tara cu cei mai multi antrenori schimbati din lume”, el, tocmai el care-i pe cale sa revolutioneze fotbalul, acceptand, probabil, primul ”contract” pe doua saptamani din istoria acestui sport. In ritmul asta, al antrenorilor scuipati ca o guma de mestecat fara gust, cum zice Conceicao, n-ar fi de mirare sa facem in curand cunostinta cu primul tehnician platit cu ziua. La o adica, se vor tot gasi nostalgici care sa simta ca au o datorie morala fata de prima iubire.

Cu siguranta ca sentimentele lui Olaroiu fata de Steaua sunt dintre cele mai sincere. Doar ca, fara sa vrea, prin interventia sa pompieristica, el nu face decat sa-i gireze patronului actiunile care au ingropat clubul. Sa puna, altfel spus, umărul la agonia Stelei.

ultrash