13-01-11

Nu e, totusi, cam mult?

Destul de apatic in zilele acestea in materie de sport sau fotbal, am apucat sa prind cateva idei despre scandalul Piturca-Mititelu. In fine, ceea ce parea a fi doar un zvon acum cateva luni (pe care eu, ca admirator distant al Craiovei, il doream fals), s-a dovedit a fi purul adevar: Mititelu si antrenorul lui n-au mai incaput la aceeasi echipa. In cele din urma, patronul a gasit de cuviinta sa-i interzica managerului Stiintei sa mai intre la antrenamentele echipei.

Faptele nu sunt atat de clare si nu inlatura orice semn de intrebare. Se pare ca Piturca a venit la Craiova intr-o perioada in care clubul oltean nu avea niciun fel de resurse financiare (ba mai mult, avea restante impresionante), managerul angajandu-se sa le suporte el o perioada. Un risc asumat, prin urmare. Ca rezultate, in ciuda inceputului foarte bun, Piturca n-a rupt gura targului. Cu exceptia poate a ultimelor partide, Mititelu s-a purtat foarte bine cu Piturca, fara a-l critica si fara a-i sanctiona esecurile de parcurs. Ceva s-a intamplat, culmea, in aceasta perioada in care prin traditie in fotbalul romanesc n-ar trebui sa se intample nimic. Si in care totusi, din dorinta de a tine prima pagina a ziarelor, se intampla din ce in ce mai multe.

Ieri, la conferinta de presa, Piturca a fost aclamat de sute de fani, la cam 5 luni de cand fusese sustinut de suporterii stelisti, in urma unei plecari similare. Dupa cum am incercat sa arat si mai sus, mi-e absolut clar ca in povestea asta Piturca nu e un sfant. In tarile civilizate, spre care tindem cu totii, modelul lui de manageriat n-ar fi de conceput. De ce este el din ce in ce mai sustinut de suporterii din Romania?

Pentru ca in Romania dezechilibrul in directia opusa e flagrant si dureaza de ani de zile. Pentru ca in Romania, pana la dictatura antrenorului unei echipe de fotbal (pe care n-am apucat-o niciunii, deci nu stim cum va fi), e limpede ca suntem in plina dictatura a patronilor si ca ne e rau. Patronii de fotbal din Romania si-au dat pe deplin proba amatorismului si prostiei lor, in nenumarate randuri. Si suntem convinsi: se poate si mai rau! Daca cineva poate darama fotbalul mai mult decat atat, patronii de la noi, sub ocrotirea lui Sandu, Dragomir si Lupescu o pot face!

Priviti paradoxul ultimilor 10 ani din fotbalul romanesc: in 2002-2004 Piturca era detestat de suporterii echipei din Ghencea - i se reprosa, pe drept cuvant, incapatanarea, imposibilitatea de a colabora cu altii, obsesia de a le face pe toate singur, inflexibilitatea in alcatuirea echipei. In 2010, Piturca este antrenorul cel mai stimat al anului in Romania: suporteri apreciaza la el.... incapatanarea, imposibilitatea de a colabora cu altii, obsesia de a le face pe toate singur, inflexibilitatea in alcatuirea echipei. Diferenta intre cele doua atitudini o face numai si numai comportamentul conducatorilor din fotbalul romanesc!

Sigur ca, rezonabili fiind, nu poti sustine ca la o echipa antrenorul sa taie si sa spanzure, iar patronul sa fie un mielusel. Dar mititeii, coposii, borcii si becalii nostri si-au pierdut dreptul de a pretinde rezonabilitate! Ei, promotorii grotescului si ai bunului-plac, vin azi si cer ratiune, cer bun-simt, cer nuante. Sutele de oameni de la Craiova si-or fi zis ca nu se poate. Miile de oameni care (inca) mai vin la fotbal prin alte orase gandesc, probabil, la fel. Excesul conducatorilor poate fi astazi combatut doar cu un exces de semn invers, intr-o societate care si-a pierdut puterea de a trata lucrurile cu nuante. E ultimul razboi al fotbalului, inainte de capitulare. Si, desi in sens absolut gresesc si pacatuiesc la randul lor, ma simt nevoit sa merg pe mana suporterilor. A celor care inca se revolta.

Ovidiu