10-12-10

Mostenirea Stefan Laufceac - Premisa

Sezonul 1992-1993 a insemnat pentru handbalul stelist momentul in care si-a apropiat de partea sa “in lupta pentru respectarea valorilor trecutului prin confirmarea lor in rezultatele viitorului“ un soldat credincios, demn reprezentant al Clubului Sportiv al Armatei Romane Steaua Bucuresti, pana in ziua de astazi: STEFAN LAUFCEAC (scris in toate felurile, mai ales cu g la sfarsit)!

Timp de aproape doua decenii, ardeleanul nascut la data de 2 septembrie 1974, la Sibiu, a fost ingerul pazitor al Stelei.

Un fenomen in handbalul romanesc, debuta la echipa nationala la o varsta incredibil de frageda pentru un portar (unul dintre cei mai tineri din istorie), la numai 17 ani. Asta se intampla in 1992, datele fizice foarte bune (dar nu iesite din comun), de 1,98 inaltime si 98 de kilograme de azi (probabil undeva la 90 pe atunci), dar mai ales o calitate deosebita “agilitatea“ impunandu-l ca cea mai mare speranta a buturilor romanesti, in ceea ce priveste handbalul romanesc masculin.

Contextul in care a aparut pe prima scena Laufceac este interesant. Debutat fiind de catre CSS Sibiu, a fost adus la Steaua la inceputul sezonului 1992-1993. In anul 1993, Romania participa la CM de handbal. Inainte de asta, obtinuse calificare la JO de la Barcelona, din 1992, unde, dezamagise, insa, adunand numai 3 puncte din 12 posibile, si terminand pe locul 8 din 12, intr-un clasament dominat de CSI (fosta URSS), Suedia si Franta si incheiat de Germania, Egipt si Brazilia. Meciul nostru contra fostei URSS, a fost dramatic, dupa 12-12 la pauza, ex-sovieticii impunandu-se in ultimile zeci de secunde cu 27-25, intr-un meci jucat pe 4 august. Ex-sovieticii propuneau o garnitura de soc, cea mai buna din lume, si evolutia impotriva lor a fost considerata ca o mare surpriza. Celebrul ANDREI LAUDROV, in poarta, iar in teren si mai celebrul TALANT DUSEBAEV, cu IANCHIMOVICI, KISELIEV, KAUDINOV, GAVRILOV, toţi aproape de, sau peste doi metri talie.

Echipa Romaniei, formata din (selectiv) Buligan (Dinamo, 32 de ani) si Toacsen (Craiova, 23 de ani), ca portari, apoi Alexandru DEDU (Steaua, 20 de ani), Dumitru Marian (Steaua, 32 de ani), Maricel Voinea (juca in Spania si avea 33 de ani), Robert Licu, Berbece (pe atunci ajunsese la Dinamo) s.a., a aratat ca are nevoie de sange proaspat. Erau doar 2 jucatori ai Stelei in lot, 5 de la Dinamo si 4 de la Craiova.
Golgheterul JO la handbal a fost cel care domina lumea, Talant Dusebaev, cu 47 de goluri in 7 meciuri.

Asta este contextul in care apare Laufceac in reflectoare. Buligan in plina forma fizica si maturitate si Toacsen, mai tanar, dar cu aceleasi vicii care l-au urmarit pana la finalul carierei. Aparitia acestui Spiderman, de numai 17 ani, a surprins, promovarea sa fiind logica, iar contextul se cere a fi explicat detaliat.

Dealtfel, tot deceniul (dar mai ales prima lui jumatate) a fost marcat de necesitatea impusa mediatic, mai ales, de schimbare a sangelui, a unor garnituri considerate imbatranite, uzate si blazate. Handbalul era cam in aceeasi situatie ca cea in care este “pastrand proportiile“ fotbalul astazi, dupa anul 2000. Generatiile de aur (incluzand-o, putin fortat, aici si pe cea din anii `80 a lui Stanga), s-au stins, iar lumea handbalului nu a CONSTIENTIZAT decalajul care se forma fata de celelalte tari, adversari traditionali, sau, si mai grav, nu!

Conducerea handbalului romanesc era prinsa intr-o stare maladiva de auto-minciuna care a provocat tristetea si saracia pe care le vedem astazi. Refuzau, intr-o atitudinea ce ni se pare azi de o idiotenie ce nu o poate justifica nimeni, sa VADA REALITATILE in fata. Mergeau pe premisa repetarii unor generatii de exceptie, mizand pe valoarea metodelor prin care s-a ajuns la descoperirea si cresterea jucatorilor legendari de azi, si, practic, la repetarea fidela a acelor rezultatele. Era un sentiment idiot si cretin de SUPERIORITATE nejustificata decat de niste amintiri ale unor vremuri care trecusera demult. Realitatile se schimbau ametitor, iar handbalul romanesc nu o facea odata cu ele, pe motiv ca Noi i-am invatat handbal pe toti, ce sa ne arate aia noua? Din esec in esec, nu se RECUNOSTEA ca handbalul romanesc este depasit ca metode, ca principii si conceptii de organizare (in primul rand), apoi de metodologii de pregatire a jucatorilor, de necesitatea desfiintarii sistemului competitioanl ca neviabil si, mai ales, nu se recunostea ca trebuie sa invatam de la altii. Tocmai succesele istorice si modul in care au fost obtinute, creind dominatie mondiala si STANDARD, au impiedicat recunoasterea unei nevoi de schimbare si adaptare, si au adus DEZASTRUL.
Ca sa n-o mai lungim, se considera, de catre federali, ca handbalul cerea sange nou, in speranta ca oamenii si nu sistemul sunt de vina (ceea ce s-a dovedit fundamental gresit).

Astfel debuteaza Fane Laufceac la echipa nationala. El avea sa fie remarcat, in principal, datorita evolutiei avute in calificarile pentru prima editie a Campionatului European pentru juniori, desfasurat in perioada 8-13 septembrie. Prima aparitie prinsa in anale este in dubla de pregatire contra Bulgariei, disputata pe 22 decembrie, la Ploiesti (29-16 (14-7) şi 27-17 (5-9). Merita sa punctam componentii acelei generatii. Vom observa un lucru foarte interesant. Din tot lotul, un singur jucator avea sa devina mai apoi, international de seniori, acesta fiind Laufceag. Asta demonstra panta descendenta a handbalului romanesc si faptul ca motivele nu tineau de oameni, ci de sistem. STEFAN LAUFCEAC, LUCIAN FEKETE- portari, BOGDAN METEA, LUCIAN PALINARU, MARIUS IONESCU, MARCEL TUDOR, ADRIAN GHITA, CRISTIAN TICAL, TUDOR IONIȚÄ‚, VALERIU COSTEA, IULIU VARODI, DANIEL RAPA era lotul reprezentativei de juniori, pregatit de Valeriu Ionita, Petru Ghervan si Petre Suciu.

Cele trei turnee de pregatire (Ankara/7-11 ianuarie, Oradea/ 18-19 ianuarie si Kielce/,6-8 februarie 1992) aveau sa-l remarce extraordinar pe Laufceac, acesta fiind scos in lumina reflectoarelor de meciurile disputate in cadrul turneului de calificare pentru Campionatul European. Acestea aveau sa se dispute sub forma de turneu, la Halon, in Israel, in perioada 13-15 martie 1992. Pe langa ratarea calificarii, aceasta generatie ramane cu pata infrangerii in fata Israelului (care nu exista in handbal). Intr-o grupa de trei, in care doar prima clasata se califica, Romania s-a facut de ras, calitatea jucatorilor fiind slaba (ca dovada, ca nu a promovat niciunul la Nationala mare). Totusi, s-a remarcat cineva: Laufceac. Asediul la poarta sa a fost prilej pentru. acesta de a iesi in evidenta, avand procentaje absolut remarcabile si tinand Romania pe linia de plutire. Rezultatele (cu Cehoslovacia: 16-25(5-11); cu Israel: 15-21(7-11), au fost rusinoase, si trebuiau sa anticipeze saracia care va urma cu aceste tinere vlastare care sunt umilite de unii care nu existau: Israel. LAUFCEAC, KEFETE, GICOVAN, MUNTEANU, PETRE, TUDOR, TONITZA, NETA, MARIUS IONESCU, VARADY, COSTEA, TANCÄ‚U, ALIN IANCU este una dintre multele generatii ale rusinii, crescute de conducatorii vanitosi (si idioti) ai handbalului romanesc, generatii care explica foarte clar de ce suntem la nivelul cel mai de jos din istorie.

In sezonul 1992-1993, formatia Steaua, antrenata de Gheorghe Goran si Stefan Birtalan termina pe locul 3, in spatele campioanei Universitatea Craiova (antr. Paul Stuparu si Sebastian Dobeanu) si a celor de la Minaur (antr. Petre Avramescu si C-tin Pantaru). Dinamo venea pe 4, in spatele Stelei, intr-un sezon in care retrogradau Hidrotehnica Constanta (actuala HCM) si Dinamo Brasov.
Universitatea Craiova cucerea al doilea titlul consecutiv, (`92, `93), dupa ce, in 1991, cucerisera si Cupa. Merita sa prezentam acea generatie de mare exceptie, caci ea avea sa dea multi jucatori pt. nationala anilor `90. SORIN TOACSEN, GRIGORE ALBICI, COSTICÄ‚ NEAGU, ROBERT LICU, GHEORGHE DUMITRU, DUMITRU MINCU, COSTIN DUMITRESCU, DANIEL COMAN, LIUBOMIR PERTI, TITEL RÄ‚DUȚÄ‚, MARIUS BARCAN, MARIUS TIMOFTE, CLAUDIU IONICÄ‚. Veti recunoaste multe nume care au imbracat tricoul de internationali de seniori. In poarta, Toacsen avea sa fie cel pe care federalii il vedeau devansat de catre Laufceag in postul de urmas al lui Buligan, motiv pentru care a si fost promovat si cultivat stelistul.

In sezonul 1992-1993, Clubul Steaua, mai precis CSS 3 Steaua Bucuresti, avea sa castige Titlul National la Juniori III baieti, in urma castigarii turneului final disputat la Alexandria. FLORIN LUNGU, BOGDAN CROITORU, MARIAN STOIAN, MIHAI CIORANEANU, OVIDIU SOLOMONOV, ALEXANDRU BUDACU, MIHAI GELEA, ADRIAN HULPAN, ADRIAN RADU, BOGDAN TRANDAFIRESCU, BOGDAN FILIP, PETRE VARGALUI, CONSTANTIN NEMETI, condusi de profesorii GABRIEL ZAMBRI (extrem de tanar) si ION VARGALUI, era lotul nostru, din care nu va iesi niciun jucator de nationala mare. Totusi, titlul arata reminiscentele scolii de handbal steliste, organizata pe atunci in parteneriat cu Ministerul Invatamantului.

Rezultatele clubului Steaua la nivel juvenil incep din anii `70, cand fostul jucator ION PARASCHIV obtinea, ca antrenor, primul titlu de campion la junior III, Î 1978-1979, după ce, anterior, 1976-1977, Împreună cu colegul GHEORGHE GORAN, se clasase pe locul II, la juniori I. Totusi, la o anliza lucida, observam, pe intreaga istorie, ca Steaua a fost un nume respectat, dar nu neaparat temut, la acest nivel de juniori si copii. Respectul venea din rezultatele echipei de aur, si dintr-un nivel bun aratat, dar nu la nivelul pe care-l impunea reperul marilor succese ale seniorilor. Am fost si noi acolo, locuri II, III, campioni, din cand in cand, cate un jucator promovat (destul de putini), dar nu am avut generatii care sa se impuna. De altfel, exista teorii care prezinta o imposibilitatea fizica, generata de factorii urbanului masiv, care creeaza astfel de caractere, inferioare celor din provincie, unde se dezvolta, prin factorii de mediu locali, premisele determinarii, la nivel colectiv, a unei emulatii apte de a crea generatii de exceptie. La Steaua nu a fost cazul.

La CM din 1993, Editia 13, Suedia-Norvegia, disputata in perioada 10-20 martie, la Oslo, Halmstadt si Karlstadt, Romania a fost in nota ei obisnuita care se crea, terminanand pe locul 10 din 16.

Dupa ce, la editia anterioara, Praga `90, obtinusem medalia de BRONZ, Romania intra pe o panta descendenta abrupta din care nu mai avea sa iasa. Dupa cele 4 TITLURI MONDIALE (1961, 1964, 1970, 1974), si un accidental loc 7, in 1978, locul 5 din 1982 si locul 9 din 1986, anuntau, logic, performanta din 1993, care anunta, logic, performantele care aveau sa vina in urmatoaarele doua decenii. De notat faptul ca inainte de acest turneu, paranoia (ca sa nu spun dementa) oficialilor romani era in floare.

Se vorbea despre o medalie de bronz ca despre ceva obligatoriu, si unii, chiar de aur, care ne-ar fi stat la indemana. Nu se constientiza dezastrul si asta avea sa-i acutizeze niste consecinte vizibile in splendoarea lor azi, cand contemplam saracia asta lucie.

As vrea sa mai insist pe un aspect, care a dus la promovarea lui Laufceac (si a altora). Inconstienta federalilor a provocat, ca actiune si reactie la saracia care se simtea, dar nu se recunostea, fiind pusa in seama aspectului uman, care n-ar fi fost "la inaltime in rezolvarea sarcinilor" trasate de catre Federatie, mai multe trialuri. Astfel, la turneul Carpati, premergator si pregatitor al CM, am particpat cu doua echipe (fapt uzual). Romania B era compusa, in special din jucatorii de la Tineret, completati de cateva rezerve de la echipa mare. De ce e interesant? Pentru ca foarte putini din jucatorii care erau vazuti ca sange proaspat aveau sa joace apoi, la echipa mare, si, mai dramatic, cei care aveau sa joace nu vor face decat sa coboare si mai mult nivelul, fapt perfect explicabil prin evidenta ca sunt produsi ai unui sistem retrograd si putin schizofrenic. Asta s-a repetat pana la nevroza, cu atatea generatii, si a adus dezastrul de azi, care, acum, intelegem cum, de ce, si, mai ales, de cine a fost provocat. Astfel, SORIN TOACSEN, DANIEL APOSTU - portari, ROBERT LICU-18 goluri, ELIODOR VOICA-17, TITEL RADUȚA-12, ALEXANDRU DEDU-9, COSTICÄ‚ NEAGU-12, CIPRIAN BESTA-4, IONEL RADU-1, ADI POPOVICI-1, ADRIAN STOT-3, STEFAN CONSTANTIN, RUDI PRISACARU, MITICÄ‚ BONTAS-4, erau cei despre care se spunea ca sunt sub nivelul pe care-l impunea istoria (adica trecutul).

Pt. a-i inlocui erau propusi: MARCEL FLOREAN, RADU MARC - portari, OVIDIU MOLDOVAN 12, FLORICÄ‚ CODRUȚ 3, SEBASTIAN BOTA 23, DACIAN DANCILÄ‚ 6, HORAȚIU GAL 7, CATALIN POPOVICI 8, PAUL CICU 1, CONSTANTIN DRAGOMIR 6, FLORIN VASILIU 1, IULIAN ALEXANDRU, PETRE POP. Acesti jucatori erau marile sperante, (rodul strategiei federale) despre care se spunea ca vor readuce stralucirea. Sunt convins ca multi dintre cei care sunteti iubitori ai handbalului nici n-ati auzit de ei.

Clasamentul final a fost: 1. Danemarca; 2. România A.; 3. Polonia; 4. Ungaria; 5. Rusia; 6. România B. Operatie nereusita. Pacient mort.
Rezultatele Romaniei A au fost: cu Polonia: 20-12 (9-6); cu Rusia: 27-21 (12-8); cu Danemarca: 24-25 (13-11); cu Ungaria: 24-13 (9-10). Rusia, nu va faceti iluzii, era cu o echipa experimentala. Rezultatele Romaniei B: cu Polonia: 18-23 (8-16); cu Ungaria: 19-22 (8-13); cu Danemarca: 16-21 (7-11); cu Rusia: 23-26 (13-11). Antrenati de Birtalan si Zamfir (antrenori si la tineret), aceasta generatie arata ca sunt absolut fara nicio speranta si perspectiva. De aceea, intr-un gest care arata haos si disperare, s-a luat, putin mai tarziu, o masura extrema.

Pana acolo, participarea Romaniei la CM era nefasta din doua puncte de vedere. Odata, performanta era proasta. Dar, cel mai nociv, era INTERPRETAREA acestei performante proaste. Se considera, ca aceasta este "o echipă inca in formare, cu jucători tineri, fără experienţă, prea cruzi pentru aceste C.M. de seniori. Cu posibilităţi de a obţine performanţe in viitor, având un nucleu de cinci-şapte jucători de valoare, acum şi mai ales Î perspectivă. Le-a lipsit un lider, conducător de joc, matur şi cu experienţă, un psihic mai solid şi un pic de noroc şi erau in semifinale". Otto Hell, antrenor principal. Pur si simplu se mintea, intarziindu-se reformele care ar fi reparat din pagubele ulterioare, corijand drumul gresit, avand printre consecinte si inlaturarea carmacilor, fireste. NERECUNOASTERE adevarului si OCULTAREA realitatilor, impusa si acceptata de un intreg sistem care azi se spala pe maini, trebuie analizata undeva in registru psihiatric, depasind cu mult granitele sportiv-manageriale. Daca s-ar fi recunoscut incompetenta si necesitatea unui schimb FUNDAMENTAL de pregatire/selectie/antrenare/sistem/competitie/organizare si s-ar fi urmat modelele viabile occidentale, cu siguranta ca s-ar fi salvat cu mult din dezastru. Pur si simplu, nu s-a vrut sa se recunoasca realitatile. Ala nu a fost management prost. A fost un spectacol de teatru in mai multe acte, totul in minunatul cadrul al unui ospiciu de semi-nebuni! Cum altfel, cand se urlau ghinionul si faptul ca avem perspective, dar fiecare rezultat urmator adancea si mai mult handbalul romanesc si se constituia in inca o dovada ca trebuie schimbat din temelii tot sistemul! Masurile luate, adancind si mai mult in mizerie! Prin starea de minciuna maladiva pe care au creat-o si sustinut-o, si care a ascuns adevaratele probleme sub valuri de motivatii, conducatorii de atunci au distrus handbalul romanesc masculin, probabil, iremediabil!

Ia sa vedem ce mari posibilitati erau: DANIEL APOSTU 7 jocuri, SORIN TOACSEN 7 joc. portari, CIPRIAN BESTA 7 joc/26 gol, ROBERT LICU 7/19, TITEL RADUȚA 6/17, MITICÄ‚ BONTAS 7/15, ALEXANDRU DEDU 7/13, COSTICÄ‚ NEAGU 7/12, ADI POPOVICI 7/6, VASILE 2/4, ADRIAN STOT 6/3, ELIODOR VOICA 5/1, RUDI PRISACARU 7/1, IONEL RADU 3/3. Clasamentul 1.Rusia; 2.Franţa; 3.Suedia; 4.Elveţia; 5.Spania; 6.Germania; 7.Cehoslovacia; 8. Islanda; 9.Danemarca; 10.ROMANIA; 11.Ungaria; 12.Egipt; 13.Norvegia; 14.Austria; 15.Coreea; 16.S.U.A., n-ar trebui sa fie interpretat gresit. Ungaria si, mai ales, Norvegia erau intr-un schimb de generatii autentic, facut pe principiile realitatilor din handbalul modern, si rezultatele mai slabe nu erau decat chinurile facerii si nu chinurile mortii, ca la noi. Ei urcau iar noi coboram.

As vrea sa dau ca exemplu meciul contra Frantei, (pentru ca este un moment de rascruce) , din grupa preliminara B (in care am facut egal cu Norvegia, 15-15 si am castigat cu Elvetia, 19-18). Palmaresul Romaniei contra Frantei era absolut halucinant, in 1993: 27 jocuri: 26 victorii, 1 singur meci pierdut. Deci, Franta nu exista in handbal, in raport cu noi. In prima repriza, desi am condus constant, jocul era sacadat. Celebrul lor centru-zburator (pe atunci), Jackson Richardson, bloca toata constructia intr-un 5+1 si declansa prin sprinturi energice, o zona larga de pasare pentru portar, inscriind pe contaatc, si pe faza a doua. La pauza scorul a fost 10-9 pt. noi, iar inceputul era fenomenal pentru tricolori, in minutul 51 avand un avans de 5 goluri.

Intervine celula valaha, superioritatea insuflata de federali ( "Noi i-am invatat handbal pe toti" ) si marele Jackson. Acesta realizeaza, ca fluturas, incredibil de multe interceptii (ceea ce arata relaxarea superiorilor romani), dintre care ultima este antologica si are o foarte mare importanta simbolistica pentru handbalul anilor `90, explicand foarte multe lucruri si fiind reflexia perfecta a starii de fapt de atunci, care a provocat ce traim acum.

La scorul de 22-22, cu 30 de secunde inainte de final, pe pozitionalul nostru, "cineva" (istoria nu-i retine numele) da o pasa absolut aiurea, Richardson intercepteaza, lanseaza contraatacul, Toacsen apara mingea in pozitie de 1 la 1 si mintea lui se grabeste sa comande mainilor, cu 15 secunde inainte de final, un contra-contraatac denaturat si hazardat (in conditiile in care 4 francezi erau in apropierea liniei de mijloc a terenului, si romanii erau intr-o regrupare defensiva, facuta in sila). Halucinant, mingea ajunge, in recuperare ofensiva, la cel care a realizat recuperarea defensiva, acelasi Richardson, rasarit ca din pamant, undeva la 15 de metri lateral (ceea ce inseamna ca Toacsen nici macar contraatac nu a declansat, ci doar o repunere rapida absurda, fara scop si efect), catre un coechipier dezechilibrat fizic, in anaerob accentuat si sarcina dublata. Richardson face o patrundere fara fenta, liniara, si il executa pe nefericitul Toacsen, trimitand Romania de la extaz la agonie (din care n-a iesit pana azi). Imaginati-va absurdul fazei!

De ce e importanta aceasta faza? E, pentru ca promovarea din Grupa Principala in Grupa Principala I s-a facut atunci, cu doar 2 puncte, permitand Frantei promovarea in grupa principala, dar, mai important, provocand un val de reprosuri (nejustificate) din tara. In grupa Principala, demoralizati total (si ingropati de zbieretele oficialilor), desi aveam sanse reale pentru locurile 3-4 (daca mai reuseam doua victorii din 3 jocuri), n-am reusit nimic, demostrand ca evolutia cu Franta a fost cantecul de lebada al handbalului romanesc, la acel nivel. Clasamentul grupei principale I, 1.Franţa; 2.Elveţia; 3.Spania; 4.Cehoslovacia; 5.ROMANIA; 6.Egipt, (ROMANIA - SPANIA: 16-20; ROMANIA - EGIPT: 27-26 (14-8); ROMANIA - CEHOSLOVACIA: 21-23 (12-11), arata ca Romania nu mai avea sa fie ce a fost.
Aflata la un pas de semifinale, daca nu ar fi existata momentul halucinant contra Frantei, meciul contra Danemarcei pt. locurile 9-10 a fost pierdut cu brio: 23-27 (13-14).

Aici s-a rupt filmul pt. handbalul romanesc. Nivelul atins (la un pas de semifinala) era, in realitate o sfortare uriasa de energie, motivatie si determinare, sintetizat perfect in atat de pagubosul pe termen lung: "Acum ori niciodata" (de obicei, niciodata). Federalii au avut o interpretare tampita asupra acestei evolutii si au considerat-o ca fiind SUB, si nu PESTE nivelul real al handbalului romanesc, ceea ce a determinat o serie de masuri, care “plecate de la REFUZUL de a vedea realitatile in fata“ au ingropat handbalul romanesc. Evolutia mult peste nivelul real al handbalului romanesc nu numai ca nu a fost recunoscuta, ba chiar desfiintata, acuzandu-se oamenii, si nu sistemul (caci sistemul erau ei, si doar nu erau atat de tampiti incat sa se acuze singuri). Astfel, antrenorii si jucatorii au fost pusi la zid, considerandu-se vinovati de neperformarea la posibilitati si hotarandu-se o schimbare de garda. Numai ca multi dintre cei care vor veni, vor fi mult mai slabi decat cei pe care-i inlocuiesc.

Astfel, promovarea tinerei senzatii de la juniori, Laufceac, era perfect logica, in conditiile unor Florean sau Marc, portari mai mari cu 4-5 ani, despre care era evident ca nu pot face fata la un nivel onorabil.

Debutul are loc pe acest fond pe care l-am reliefat. La Turneul International de Seniori de la Anvers (9-12 decembrie), debuteaza la echipa mare Laufceac. Clasamentul 1.Rusia; 2.Belgia; 3.Algeria; 4.Egipt; 5.Olanda; 6.ROMANIA este normal, reprezentativa noastra fiind cvasi-experimental fortata catre intinerire. Infrangeri pe linie cu Egipt: 21-24 (12-12); cu Olanda seniori: 18-32 (9-17); cu Algeria: 18-27 (6-11); cu Belgia : 15-20 (7-14); cu Rusia seniori: 22-41 (17-21), in meciuri prin care se remarca, cum era si firesc, gandindu-ne la ce asediu a fost asupra portii noastre, Stefan Laufceac. STEFAN LAUFCEAC, FLORIN SPIRIDON- portari, CLAUDIU STAN, ADRIAN DRAGHICI, ELIODOR VOICA, IOAN SARAȚEANU, DORIN TARAU, DACIAN DANCILA, CONSTANTIN DRAGOMIR, IULIAN ALEXANDRU, BOGDAN NETA, SEBASTIAN BOTA erau tinerele sperante, conduse de cuplul Birtalan/ Zamfir.

Turneele de seniori de la Bekecsaba (19-20 dec) si Ankara (26-30 ianuarie 1993), pregatesc pefect, chiar in conditii de infrangere, BALCANIADA PENTRU TINERET, Ediţia 15-a, disputata in perioada 11-15 august 1993, la Constanţa. Lotul care se pregatea pt. Mondiale, este cel care castiga trofeul, dupa urmatoarele rezultate: cu Turcia: 27-20 (10-9); cu Bulgaria: 29-17 (13-8); cu Grecia (condusa de Lascar Pana): 27-14 (14-6).

Sa remarcati un lucru. In acel an, 1993, Stefan Laufceac a evoluat pt. nationala de juniori, nationala de tineret si nationala de seniori a Romaniei!
Astfel, la Campionatul Mondial de Tineret, din Egipt, Ediţia 9, disputata intre 8-18 septembrie 1993, intr-un clasament final: 1.Egipt; 2.Danemarca; 3.Islanda; 4.Rusia; 5.Suedia; 6.Olanda; 7.Norvegia; 8.ROMANIA; 9.Spania; 10.Portugalia; 11.Argentina; 12.Polonia; 13.Algeria; 14.Austria; 15.Coreea; 16.Grecia, am adunat 8 puncte, din 14 posibile, cu o linie de clasament 7 jocuri: 4 victorii, 3 pierdute, 176-180 golaveraj. Lotul Romaniei, format din cei care trebuiau sa readuca stralucirea pierduta, in urmatoriul deceniu, era format din STEFAN LAUFCEAC, FLORIN SPIRIDON, MARIAN MURARU, CONSTANTIN TICAL, LUCIAN BACIU, ELIODOR VOICA, FLORIN VASILIU, IULIAN ALEXANDRU, VALERIU COSTEA, CONSTANTIN DRAGOMIR, PETRU POP, DACIAN DANCILA, VALERIU COSTEA, BOGDAN META, SEBASTIAN BOTA, ION SARATEANU si antrenat de STEFAN BIRTALAN si GHEORGHE ZAMFIR. Observati ce saracie lucie era, dintre acestia doar Laufceag (cu o evolutie foarte buna, care a reprezentat un mare castig, si care a tinut echipa noastra la suprafata), si Voica, reprezentand ceva pentru echipa de seniori, ulterior.
In Cupa IHF, din sezonul 1992-1993, Steaua Bucuresti, condusa de Goran si Birtalan, are un parcurs de exceptie in competitie, anuntand succesul din campionat, din anul viitor. În turul preliminar, joaca cu TISZA VOLAN SZEGED (Ungaria), reusind acasă un 27-21 (+6), in deplasare 16-21 (-5), calificandu-se cu un total de 43-42 pe tabloul principal. În optimi, face cu R.TV. BASEL (Elveţia), acasă: 35-17 (+17) si Î deplasare: 28-29 (-1), si, cu un total de 63-47 se califica in sferturi. În sferturi, cu U.S. CRETEIL (Franţa), face acasă 26-21 (+5), si Î deplasare 25-26 (-1), total: 51-47 (+4) şi se califica in SEMIFINALE.
În semifinale, cu TEKA SANTANDER (Spania), acasă (teoretic si legal) facem un 25-31 (-6), iar in deplasare: 16-26 (-10), total: 41-57 (-16). Ratam la diferenta uriasa finala, dar ramanem cu o performanta notabila. Ambele jocuri se disputa in Spania, din motive pe care nu le stiu exact, le banuiesc, dar nu vreau sa le dezvolt acum. Aceasta practica umilitoare era ceva curent pentru echipele romanesti in perioada `90 -`10. Pe foarte scurt, se profita de faptul ca sansele erau oricum in favoarea adversarului, si se motiva prin "aspecte financiare". Nu e cazul acum, dar o sa dezvolt cu alt prilej, pe larg, ce a insemnat, de fapt, aceasta practica rusinoasa pentru handbalul romanesc, dar, mai ales, pentru Steaua.
Incepand cu sezonul 1993-1994, la al doilea sau sezon pentru militari, Stefan Laufceac devine o piesa de baza in poarta Stelei, pe care o va apara, cu grade mai mari sau mai mici de reusita si de responsabilitate, dar cu acelasi profesionalism, pana azi.
Steaua castiga Campionatul, urmata fiind de Minaur si de Craiova. Dinamo venea, iar, pe patru. LIVIU IANOS, CLAUDIU STAN, STEFAN LAUFCEAC, CIPRIAN BESTA, IOAN GABREAN, AUREL STANGA, DRAGOS DOBRESCU, MARIUS IONESCU, ION SARAȚEANU, SEBASTIAN BOTA, CONSTANTIN PETRE, SORIN CUCURA, CONSTANTIN COJOCARU, ALEXANDRU DEDU si STEFAN CONSTANTIN, condusi de cuplul BIRTALAN/VARGALUI sunt lotul care a realizat aceasta obligatie, aceea de va continua cu demnitate si onoare, chiar daca la alt nivel, performantele ilustrilor predecesori.
Din acest moment, Laufceac devine ingerul pazitor al Stelei (si mai putin decat ar fi meritat, dar notabil, totusi, al Nationalei), impunandu-se, pana azi, ca fiind “recunoscut de majoritatea cvasi-totala a specialistilor romani“ drept CEL MAI VALOROS PORTAR ROMAN , dupa marele Buligan, in ce priveste perioada 1990-2010.
In grupa de calificare pt. CE 1994, la fel ca la Balcaniada de seniori de la Sofia (25-27 februarie 1994), portari aveau sa fie Toacsen si Apostu. Apare si Ioanos (care juca intercalat cu Laufceac, la Steaua), dar nu si Fane.
In urma rezultatelor dezastruoase (punctate de infrangeri cu Bulgaria), onor membrii Colegiului Antrenorilor şi Biroului Federal, organizeaza ample dezbateri, reflectate pe larg in presa vremii. Retinem concluziile unanime, la nivel general: "Nu avem valori de nivel internaţional cu care să acoperim toate posturile, iar unele rezerve sunt departe de cerinţele actuale. In acelaşi timp, nici echipa nu reprezenta suma pozitivă a valorilor individuale." (adica, o dadeau de gard n.n.). Sunt lacune mari in pregătirea tehnico-tactică dar, mai ales, fizică, la nivelul cerut de handbalul modern, in mare viteză şi cu multă forţă. In esenta, era o vrajeala, in care erau scosi vinovati toti dar niciunul, si in care se aprecia ca starea de lucruri vine din incapacitati punctuale, care pot fi rezolvate prin schimbarea atitudinii si nu din cauza sistemului depasit (adica, a lor). Se plimbau in jurul cozii si REFUZAU sa-si spuna adevarul. Ei intre ei stiau ce se intampla si care sunt motivele, dar continuau sa joace piesa asta sinistra. Era, practic, circ!
Asta in timp ce atentionarile asupra strategiei gresite nu au fost putine, chiar la nivel international, marele tehnician francez CONSTANTINI spunand: "...uitaţi pentru un timp că aţi fost campioni mondiali şi medaliaţi olimpici. Acestea vor rămâne in istorie iar voi trebuie să gândiţi şi să acţionaţi la nivelul de astăzi, din groapa in care sunteţi. Luaţi-o de la capăt sau mai bine zis, de la zero." Pe atunci, cand ne calificam constant la Mondiale si Europene si Olimpiade, eram considerati a fi "in groapa". Dati-va seama unde am ajuns dupa asta, si unde suntem acum! In ce GROAPA?! Cine sa-l auda pe Constantini, care "a invatat handbal de la noi"?
Laufceac devine component constant al Nationalei, incepand cu TURNEUL DIN TUNISIA. 27 iunie - 1 iulie 1994, la Tunis. Erau pastrati doar Apostu, Popovici si Voica, aducandu-se 12-14 jucatori noi. Asta avea sa fie inceputul dezastrului. S-au adus, in general, jucatori mult mai slabi decat cei pe care-i inlocuiau. Pentru ca s-a refuzat constientizare realitatii ca metodele sunt depasite, si ca primii care trebuie sa se reformeze (sau sa lase pe altii) sunt conducatorii federali si antrenorii, s-au facut niste modificari plecand de la niste premise false, si creind si mai mult haos. Noii jucatori (mai slabi decat cei la care s-a renuntat, fiind considerati "depasiti") erau marcati de diferenta din ce in ce mai crescanda fata de handbalul modern, si de diferenta de pregatire competitiva a antrenorilor, totul pe fondul bolnav al exprimarii svperioritatii de sorginte semi-dinastica. Noi nu scadeam. Noi stateam pe loc. Dar ceilalti nu, si astfel s-a creat o prapastie care ne desparte azi de lumea civilizata. De acolo a inceput totul!
(...va urma)

Gandalf

Cititi mai multe articole despre CSA Steaua Bucuresti pe siteul steaua.ro