In memoriam: Daniel Prodan

Steaua 96 și Generatia de Aur a României s-au întâlnit într-un super meci în sala din Chiajna! Marii jucători din anii 90 au comemorat un an de la dispariția lui Didi Prodan. Dan Petrescu, Lăcătuș, Panduru, Pițurcă, Adrian Ilie, Sabin Ilie, Marius Baciu, Erik Lincar, Stângaciu, Gherasim, Cristi Ciocoiu, Miu, Falemi și Mircea Sandu au jucat în amintirea lui Daniel Prodan.

Steaua 1996 – Naţionala 1996 2-2. Au jucat la Chiajna

• Steaua 1996 (antrenori: Victor Piţurcă şi Narcis Răducan)
  Stângaciu, Gherasim – Baciu, Miu, Militaru, Lincar, Falemi, D.Şerban, Sabin Ilie, A. Călin, Lăcătuş, Ciocoiu
• Naţionala 1996 (antrenori: Mircea Rădulescu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Basarab Panduru) 
  Stelea, Preda – Belodedici, Răzvan Prodan, Mihali, Săndoi, Ciobotariu, Lupescu, Gh. Popescu, Ad.Ilie, Ganea
• Arbitru: Cristi Balaj

Anghel Iordănescu, fostul selecționer al României din perioada ”Generației de Aur”, n-a participat la comemorarea unui an de la dispariția fulgerătoare a celui care a fost Daniel Prodan pentru că la acțiune n-a fost invitat și fostul directorul tehnic al FRF. O explicație a venit din partea lui Victor Pițurcă, și el fost selecționer al României. ”Nu m-a surprins neapărat faptul că Anghel Iordănescu n-a fost invitat la acest eveniment. Pentru că știu că jucătorii s-au simțit trădați de Puiu Iordănescu și pentru că există relația asta între el și ei, așa că nu sunt surprins”, a spus Pițurcă.

În schimb, Gică Popescu, Ionuț Lupescu și Ionel Ganea au preferat să nu intre în subiect, dar au lăsat de înțeles că scindarea dintre Iordănescu și membrii ”Generației de Aur” este ireversibilă.

• ”Nu știu, n-am fost eu organiator. Nu știu cine s-a ocupat de invitații, dar eu cred că toată lumea trebuia să fie aici”, a spus Lupescu, în prezent director al Comisiei Tehnice de la UEFA.
• ”Nu-i problema mea, nu știu cine a făcut invitațiile. Nu pot eu să comentez, plus că eu am venit din respect pentru Didi. Am fost colegi la echipa națională și vreau să mai transmit o dată condoleanțe familiei”, a spus și Ionel Ganea.
• ”Nu știu dacă a fost invitat!”, s-a rezumat la a spune și Popescu.

Faptul că în afara lui Anghel Iordănescu, mai mulți foști internaționali s-au alăturat echipei lui Răzvan Burleanu a fost comentat și de Mircea Sandu, fost președinte al FRF. ”E doar problema de imagine. Augustin e prieten, dar trebuie să trăiască, Selymes trebuie să trăiască, Belo, la fel, iar eu înțeleg asta”, a replicat Nașu’.

În schimb, Ionuț Badea, fost secund al lui Iordănescu la națională, crede că și ”Generalul” trebuia invitat la comemorarea lui Prodan. ”Așa este, domnul Sandu are dreptate. Plus că, dacă l-ai invitat pe Belodedici, putea să-i invite pe amândoi”, a spus și Badea.

Vă prezentăm mai jos un articol dedicat lui Didi Prodan și evenimentului de la Chiajna.

Mulţumesc, băieţi! Vă pupă Tătuca…

Băi, băieţi!? Băi, dar cum v-aţi adunat toţi, mă! Aşa mulţi! Tocmai acum? În seara asta? Când nu pot ajunge până-n Chiajna… Mi-e dor de voi. Mi-e dor de voi toţi şi de toate amintirile noastre. De tricoul ală galben pe care-l pupam flămând de victorii. De tricoul ăla pe care mi-l sfâşia Skuhravy atunci când scăpam de el ca de-o scamă de pe rever. La Kosice. Şi peste tot pe unde-am trecut.

Noi. Mi se derulează imaginile-n minte cu încetinitorul când vă văd iar. Vă revăd aproape pe toţi acum. Şi ce-mi aud urechile!? Di-diiii Pro-daaaa-an. Di-diiii Pro-daaa-an. An de an, refrenul ăsta îmi mergea la inimă. Voi sunteţi? V-am recunoscut. Voi, mândrii mei din tribune, de la Asociaţia Steliştilor 1947. Mi-e dor de toată galeria. Mai cu forţă, tată! Pentru Tătuca! Nu mai aşteptaţi încă o dedicaţie pentru Goram. M-a gâdilat atunci McCoist tot meciul şi-am zis să le fac un cadou dacă Brian şi Gazza au alergat degeaba. Amintiri, Replay, YouTube…

YouTube? Acum vreau să văd un gol de la voi. Mda, cam greu. Stelică şi Fane Preda la galbeni. Stângaciu şi Gherasim la Steaua mea. Dar, tu, Licinia, de ce plângi? Ce cadou ţi-a făcut Lăcă? Ştiu, avem multe prin acasă. Plachete, tricouri. N-am făcut schimb cu toţi. Prea îi mângâiam tot meciul şi plecau cu privirea rătăcită într-un smoc de iarbă. Ca-n America… Dar pune-l acolo. Printre fleacurile mele pe care le iubesc atât de mult. Abia aştept să-l văd şi p-ăstă.

Tricoul ăsta. Văd şi prin tribune. Pe diverse siluete. Te zăresc şi pe tine, Naşule. Sunt aici. Sunt mereu aici. Nu-mi schimb crezul după cum adie vântul. Dom’ doctor, Pompi! Nu e nevoie de trusă azi. Ai numai bărbaţi lângă tine. Drepţi. Coloana lor vertebrală nu e din carton. E şi presă observ. Voi m-aţi plăcut. Mereu. Nu ştiu de ce… Îl văd şi pe nea Ovi. Îl văd şi pe Filo. Filo, n-o să te iert vreodată. M-ai pus să urc 70 de etaje pe scări la un eveniment de Up-Running ProSport. Aveam condiţie fizică de sătmărean. Şi determinare de oltean. Ca Adi Ilie.

Adi? Tu eşti, Cobra? Adi, nici nu te-am recunoscut. Băi, tu eşti mai tânăr ca mine. Dacă te-ar vedea Ranieri, te-ar căuta şi în gaură de şarpe ca să te ia cu el, la Nantes. Mi-era greu să-ţi pun o barieră. Mereu inspirat. Mereu inventiv. Nu ştiu de ce joci acum cu ghete roşii, de baschet, dar nimeni văd că nu te poate opri. Ştiu, îmi vei spune că ai rămas acelaşi fan Federer. Găniţă, ai noroc că nu-s acolo. N-ai mai fi tras atât de mult. Şi, tu! Sabine? Pari mai durduliu. Şi nu te mai certa cu spectatorii! Nu sunt Nea Ţiţi şi nea Mihai pe bancă. E… Nea Piţi! Ooo, nea Piţi. În seara în care jucăm cu Olanda. Îţi mulţumesc şi ţie că ţi-ai rupt din timp pentru mine. Şi ţie, Baciule. Şi ţie, Dane! Şi ţie, Ionuţ.

Ionuţ, eşti în Elveţia, dar poate te întorci. Nu la meciurile astea, că vin eu la următorul. Pe Popescu nu l-am simţit c-ar avea nevoie de mine, are tonus bun şi clarviziune ca pe timpuri. Dar Belo şi Gică Mihali au nevoie de umărul meu. Umăr la umăr. Ca pe vremuri. Şi tu, Dan Stângaciu, mă bucur că încă îţi mai aminteşti cum mi-am desenat apărători cu crema de ghete. Aşa era-n copilărie, făceam orice ca să-mi văd visul cu ochii. Şi, tu! Denis. Nu te întrista când Cătălin Cârnu le ridică mingea la fileu spectatorilor, iar prenumele tău e urmat de un apăsat „Alibec”. Povestea asta frumoasă merge mai departe şi fără noi.

Sper că Ştefania şi Răzvan mi-au ţinut cu bine locul. Nu sunt ca mine, nişte moroşeni dintr-o bucată, dar îmi place să spun că sunt hotărâţi ca mine.

Mă bucur că v-am văzut, prieteni. Aţi pus suflet. Aţi jucat cu sufletul. Nu ştiu cât de tare vă e dor de mine, dar mie mi-e rău tare de voi.

Mulţumesc, băieţi! Vă pupă Tătuca…

 

Andru Nenciu

Sursa: prosport.ro