Fotbalul românesc în autodistrugere

Parcă există cineva în umbră, un fel de Soros, care nu se lasă de a compromite de tot fotbalul românesc, până la distrugerea finală. Aici însă există mai ales din interior un… sprijin puternic în acest sens. Imaginile de la Târgu Mureș, și cele de-acum câteva zile de la meciul de campionat, și cele de-acum de la meciul din Cupa Ligii, au arătat degradarea la care a ajuns.

Trans-SIL teren-inghetat, un teren înghețat, tocmai „perfect” pentru a rupe oasele și a sparge capetele jucătorilor. Motive suficiente pentru băieții de la Dolce Sport să-și îndrepte tirul criticilor către cei care au dat licențe, către cei care au programat partide într-o zonă climaterică deloc prietenoasă, cum s-a dovedit și în aceste zile etc. Evident, de unde pot fi aceștia, decât de la LPF și FRF? Sunt aceiași care dau startul sezonului vara, pe cele mai cumplite călduri, aceiași care au adoptat acest sistem mizerabil play-off/play-out, prin care au mărit aiurea numărul de etape. Niște indivizi pe care nu-i interesează nici de jucători, nici de echipe, cu atât mai mult de fani și spectatori aceia care ar trebui să dea culoare și greutate întrecerii. Cei de la Dolce Sport însă ar fi trebuit să mai ia din tirul îndreptat spre LPF și FRF, pentru a-l dirija și în propria curte. Căci televiziunile sunt de asemenea părtașe la organizarea competiției, ele impunând chiar o mare parte dintre reguli, inclusiv amintita imbecilitate de play-off/play-out. Nu văd Digi Sport, dar aproape sunt convins că și acolo s-au făcut spume la gură la adresa LPF și FRF. Televiziunile însă nu sunt deloc niște nevinovate preacuvioase, ci la fel de hapsâne și dornice de profit CU ORICE PREȚ.

Dacă alte dăți trebuie criticați, acum fotbaliștii merită numai cuvinte de laudă și respect. Mă refer mai ales la cei care s-au încumetat să joace miercuri seara pe stadionul Trans-SIL, aceștia aparținând și de două echipe sărmane, cu mari probleme financiare, care aproape că au fost condamnate la retrogradare încă din start, AS Ardeal și ACS Poli. Cu toții au intrat și au jucat onest, oferind chiar spectacol pentru condițiile existente (și șase goluri), cu toate că și-au periclitat sănătatea, putând avea consecințe dintre cele mai grave. Jos pălăria!

Să nu uităm și episodul tricourilor albe ale timișorenilor, cu numerele inscripționate pe spate cu marker-ul!!! Încă o rușine.

În paralel a venit și vestea cum că „justiția” i-a interzis lui Steaua să se mai numească… Steaua. Aceste rânduri sunt scrise de unul care nu a iubit Steaua în nicio formă a ei, nici în vremea anilor staliniști, nici în cei ceaușiști, nici sau mai ales cu Gigi Becali la comandă. Însă așa brutal cum a pătruns această grupare în fotbalul românesc, în cele din urmă și-a construit o istorie, o tradiție, clădindu-și cel mai bogat palmares din țară, iar Cupa Campionilor Europeni din 1986 urmată de Supercupa Europei sunt singurele trofee adevărate și de mare anvergură pe care le-a obținut vreodată fotbalul românesc.

Datorită tuturor acestor realizări, a ajuns în timp să acapareze cei mai mulți fani. Este drept, mulți dintre aceștia sunt artificiali, însă și fără ei tot sunt cei mai mulți. Ori cele ce se întâmplă de vreo câțiva ani încoace cu această luptă armată vs Becali nu a făcut decât să distrugă și acest club, despre care se credea că este nemuritor. Și este păcat pentru că astfel patrimoniul fotbalului românesc aproape că se dizolvă. Căci dacă va rămâne în picioare această decizie, ADIO STEAUA!

Naivii să nu creadă cumva că îi va reveni palmaresul actualei clone pe care armata vrea s-o arunce pe piață. AS Armata cea apărută în 1947, denumită mai apoi CSCA, CCA și în cele din urmă Steaua are continuitate competițională cu actuala echipă împrumutată de Gigi Becali, căci altfel nu am mai fi regăsit-o în Liga I. Iar palmaresul nu este un obiect care poate fi vândut. Să aplicăm o reducere la absurd și să zicem ca într-o zi, din diverse motive, Nadia Comăneci și-ar vinde palmaresul, adică toate medaliile cucerite în carieră, în Kosovo. O să se spună atunci despre ea, „eroina de la Montreal, kosovara Nadia Comăneci”?

Răzvan Toma  December 22, 2016