Spunea cineva pe forum ca Lacatus nu a demonstrat in anii de cand a devenit antrenor, calitati specifice unui bun antrenor.
Ca nu ar fi indicat ca el sa mai ramana dupa incheierea turului la conducerea tehnica a echipei, pentru ca Steaua nu e poligon de incercare in ale antrenoratului pentru fostele vedete ale Stelei.
Ca aceia care au avut chemare au demonstrat-o inca din primii ani de practica. Si dadea si un nume: Emerich Jenei.
In 1983, primul an in care Jenei antrena Steaua, desi echipa militara avea un lot puternic din care nu lipseau Iordache si Duckadam-portari, Iovan, Belodedici - fundasi, - T Stoica, Majearu, Balint - mijlocasi, Lacatus, Piturca, Campeanu II - atacanti, nu a obtinut decat un onorant loc 2 si pozitia de finalista in Cupa. Primul an de antrenorat al lui nea Imi la Steaua incepea astfel cu stangul.
In 1984, dupa ce Steaua se intarise cu Bumbescu, Boloni si Radu II si incepuse sezonul cu Florin Halagian pe banca tehnica, urmare unor gafe grosolane ale armeanului (care isi permitea sa-l tina rezerva pe Lacatus), Jenei a revenit in pozitia de antrenor principal avandu-l secund pe Puiu Iordanescu.
In aceasta formula Steaua a castigat campionatul si Cupa Romaniei in acel an, dupa care au urmat cei mai buni ani din istoria clubului. Steaua a realizat cateva sezoane la rand eventul campionat - cupa, a devenit prima castigatoare a Cupei Campionilor Europeni (devenita ulterior Champions League) din estul Europei, a castigat Supercupa Europei si a jucat o finala a Cupei Intercontinentala. Dupa acest tur de forta s-a mentinut ani de-a randul in fruntea fotbalului romanesc si in elita celui european.
Fapt absolut firesc, inca in anii de glorie, Iordanescu i-a urmat lui Jenei in postura de antrenor principal si a continuat sa tina Steaua la nivelul primului loc, avandu-l alaturi pe Titi Dumitriu. Cu aproximativ acelasi lot cu care defilase prin Europa.
Titi a avut si el sansa unei perioade bune la carma Stelei, secundat fiind de Mihai Stoichita. Cu un lot diferit dar de foarte buna calitate, din care ulterior foarte multi jucatori au fost transferati in strainatate.
In 1997 Mihai Stoichita prelua stafeta de la Titi si castiga campionatul. Din pacate in Cupa se oprea in sferturi. Va intrebati cine ii era secund? Nimeni altul decat Marius Lacatus, care isi incepea ucenicia pe banca tehnica castigand un titlu.
In urmatorul an, cuplului Stoichita-Lacatus i se alatura nea Imi Jenei in calitate de director tehnic. Este anul in care Rapid castiga campionatul, Dinamo ocupa locul 2, iar Steaua completeaza podiumul.
Ca o consolare Steaua castiga Cupa in fata Rapidului pe care o invinge cu 4-2 in prelungiri, dupa un meci palpitant in care Belodedici egala in ultimul minut de joc al reprizei a doua.
Anul 1999 debuteaza promitator pentru Lacatus, care continua ca secund al lui Jenei. La un moment dat echipa clacheaza si incep tensiunile. Juca slab si ocupa un loc pe undeva mai jos de mijlocul clasamentului. Lotul era bun si numeros (M Tudor, T Lung, Ritli, Hotoboc, Nae - Reghecampf, Ogararu, Fl Dumitru, Miu, Belodedici, Baciu, Al Zotinca, Bordeanu, Chiorean, Iordache, D Prodan, M Gheorghe - Trica, Lincar, Falemi, Duro, Lutu, Rosu, Carabas, Paraschiv - Lacatus, Ciocoiu, Danciulescu, S Ilie, C Raducan, M Luca, Novakovici, R Nita, Ceno, St Stoica, Giuchici) dar ceva nu mai mergea. Cu acelasi Jenei care obtinuse cea mai mare performanta cu Steaua cu doar 13 ani in urma. Asta insemna ca Imi bacsi era un antrenor slab? Nici pe departe.
Presedintele de atunci al FC Steaua, Viorel Paunescu incearca sa salveze ce se mai putea salva si il aduce principal pe Piturca, care nu-l pastreaza pe Lacatus secund, preferandu-l pe capitanul de la Sevilla anului 1986 - Stefan Iovan.
Lacatus, cel care in mod firesc trebuia sa-i urmeze lui nea Imi, este silit sa paraseasca Steaua si odata cu plecarea lui, sau mai bine zis urmare venirii lui Piti, este atras in Ghencea viitorul creditor al clubului.
Dupa 6 ani cel mai iubit jucator al Stelei din toate timpurile, Marius Lacatus, este chemat in octombrie 2005 pentru a fi presedinte al clubului. La numai 7 luni, in mai 2006, demisioneaza simtind ca locul lui nu este la birou ci acolo jos, in iarba.
Octombrie 2007. Injurat si contestat de suporterii Stelei pentru parcursul slab al echipei in Champions League si campionat, dar si pentru modul brutal in care l-a silit pe Hagi sa demisioneze, creditorul, sfatuit la ceas de taina, il recheama pe Lacatus la Steaua oferindu-i de aceasta data functia de antrenor principal. Mutarea readuce pentru moment suporterii la sentimente mai bune, dar dupa esecul de la Cluj in fata lui "U" si returul cu Sevilla, tot mai multi dintre ei renunta la a mai fi prezenti in tribune.
Doar cateva meciuri a condus Lacatus echipa si unii dintre noi ii doresc demisia.
Asa cum Napoleon spunea ca in ranita fiecarui soldat se afla bastonul de maresal, tot asa cred ca orice mare jucator poate deveni si un foarte bun antrenor. Evident nu doar dupa cateva meciuri, ci dupa o intreaga campanie.
"Dati-mi un punct de sprijin in Univers si am sa misc Pamantul", spunea acum mai bine de 2 milenii Arhimede.
Cumparati-i lui Lacatus cateva vedete de prima marime, acordati-i timp, rabdare si incredere si va duce Steaua acolo unde a mai fost acum mai bine de 20 de ani sau in imediata apropiere.
Avem nevoie de acest antrenor inca tanar, care a daruit cei mai multi si mai frumosi ani din cariera de fotbalist Stelei. Care a trait si a muncit in spiritul si mentalitatea unei mari campioane. Poate fi marele antrenor de maine.
Virgil
