Steaua a câștigat asearã în urma unui meci frumos și cu multe goluri, așa cum anticipasem în avancronica meciului. În ciuda scorului, Oțelul și-a onorat vizita în capitalã cu un joc plãcut și deschis și cu un gol de senzație al lui Szekely, cel care ne fãcuse zile fripte în primãvarã la Constanța, într-un meci nebun de Cupã.
Dar dincolo de faze și goluri, atracția serii a fost indubitabil Marius Lãcãtuș, probabil principalul motiv pentru care într-o searã de miercuri, dupã o înfrângere cu ultima clasatã, 16.000 de oameni au luat totuși drumul Ghencei. Personal, bucuria de a-l vedea pe Lãcã pe banca gazdelor, acolo unde îi este locul, sau salutând în stilul pe care el l-a brevetat atât Nordul, cât și Sudul, cât și tribunele - bucuria aceasta mi-a fost de ajuns pentru o singurã searã. Din partea mea, puteam sã și pierdem. Simplul fapt cã Marius a cãlcat iarãși în stilul lui apãsat pe gazonul sfânt din Ghencea m-a fãcut sã tremur.
ªi mi-am dat seama cã Lãcãtuș are o singurã șansã la Steaua: ambiția. Fãrã ambiția și rãutatea lui, nu va putea face nimic.
Pentru cã, redevenind din pasionali realiști, Steaua n-are în acest moment oameni cu care Lãcã sã rupã gura târgului. Este opinia mea personalã, pe care argumente de tip "tot ei au jucat și cu ...." nu mi-o vor schimba niciodatã. Steaua nu are echipã cu care sã facã mare performanțã. Steaua a atins un vârf istoric în primãvara-vara lui 2006 (semifinala de pe Riverside - acasã cu Standard - deplasarea la Kiev), dupã care a început ușor-ușor sã coboare, ajutatã și de niște decizii idioate la nivelul conducerii (tehnice sau administrative).
Unii jucãtori și-au atins limitele, iar prezentul ne demonstreazã cã limitele lor sunt destul de joase. Singurii cu potențial ridicat probabil vor pleca în curând (Dicã, Goian) sau sunt accidentați (Rãdoi, Ghionea). Vom mai rãmâne cu ceva flori (Zapata, Rada, posibil Pleșan, posibil Badea, posibil Emeghara), peste care însã va veni iarna. Iar primãvarã nu se va face.
În aceste condiții, singura șansã pe termen scurt a lui Marius este sã investeascã în acest lot inepuizabilele sale resurse de ambiție. Dincolo de tacticã și formã sportivã, jucãtorii Stelei sunt din ce în ce mai blazați (parțial pe bunã dreptate) iar Fiara are cu siguranțã mijloacele sã-i trezeascã la realitate și sã-i facã sã-și doreascã mai mult decât simple acte de prezențã pe teren. Este - sper și cred! - lucrul la care Marius se pricepe cel mai bine.
Pe termen mediu și lung este nevoie de mult mai mult, dar asta e o altã discuție.
Mult succes, Lãcã! Suntem cu tine orice-ar fi!
Ovidiu
