Mergem iarasi la Sevilla. Dar parca mai mult ca niciodata, simtim ca orice legatura cu trecutul nostru a fost rupta, ca orice legatura cu ceea ce inseamna numele acestui oras pentru noi a fost distrusa. Nu e vorba de jucatori aici, ei n-au nici o vina, ci de intreaga atitudine care razbate din tabara noastra. Declaratii gen: " vrem 6 puncte impotriva Sevillei", " meci decisiv pentru calificare", mi se par halucinante si de-a dreptul jenante in conditiile in care pleci de la 0 puncte in grupa si in campionat esti pe la jumatatea clasamentului. Ce sa mai vorbim ca jucam impotriva unei echipe impotriva careia nu am avut nicio ocazie in primavara in doua meciuri....
Asemenea deviatii verbale nu pot veni de la niste oameni cu capul pe umeri, care inteleg fenomenul fotbalistic. Sigur, nu spune nimeni sa nu speram, dar de-aici pana la a declara " Sevilla e tare, dar si noi suntem" este o cale lunga. Niciodata in istoria Stelei, n-au razbatut astfel de cuvinte din cantonamentul echipei, inainte de vreun meci. Am crescut cu o Stea ai carei conducatori aratau mereu respect adversarului, indiferent de nume, iar modestia nu era doar un termen arhaic si persiflat.
Toate acestea vin datorita influentei unui singur om, care si-a pus "semnatura" peste toate birourile Stelei, birouri cu care n-are nici o tangenta. Din fericire, se pare ca vestiarul a ramas singurul loc unde mizeria sa n-a contaminat pe cineva. Se pare ca este adevarat ca jucatorii Stelei nu vor sa declare nimic despre Gheorghe Hagi, desi unicul pasager al navetei Pipera - Athos, a tot insistat ca fotbalistii sa-i confirme elucubratiile. Fie ca e de frica reactiei noastre, fie ca e din adevarat respect pentru Hagi, atitudinea lor e de apreciat, mai ales ca sunt din ce in ce mai putini oameni care gasesc putere sa i se opuna ciobanului. Un mare merit ii revine si lui Massimo Pedrazzini care cred ca a reusit sa rupa vestiarul de influenta malefica a mediului in care isi desfasoara activitatea, iata inca o dovada pentru ca italianului sa-i acordam respectul si incurajarile noastre.
Pentru el, pentru Hagi si istoria noastra, maine seara, strigam impreuna LUPTA Steaua!
P.S. Bine ai (re)venit acasa Gabi Safta!
Mihai Somanescu
