Acesta este textul unei poezii cu autor anonim ce face parte din folclorul anilor anteriori revolutiei din Decembrie 1989:
Orologiul suna, noua jumatate
La Clubul Dinamo oare cine bate
E Mircea Lucescu, mort de suparare
Striga cu putere : "Eu sunt Generale!
Blandul meu stapan, te rog ,te implor !
Lasa-ma sa intru ca de frica mor.
Tremur de necaz, ma cuprind fiorii,
Nu stiu daca maine mai apuc eu zorii!"
"Stai putin baiete, ce s-a intamplat"
Intreaba stapanul, foarte incruntat.
"Vai draga stapane ,e de rau sa stii!
Dincolo in Ghencea, s-au aprins faclii
Dracii de la Steaua, navaleau spre poarta
Cetatea Dinamo, a fost sfarmata!
Diavolii lui Puiu ,rau ma urmaresc
M-au bagat in spaima si ma-nebunesc!
Ce sa-ti spun stapane, suntem coplesiti
Parca vad si-acuma cum vom fi infranti
Au de gand stelistii sa ne umileasca
Titlul si chiar Cupa vor sa o cucereasca.
Tremur de necaz, ochii mei sunt tristi
Plangeti de durere , dragi dinamovisti
Plangeti ,puneti doliu, comprese in cap!
Rugati pe toti zeii de stelisti sa scap"
"Se poate baiete, tu , carmaci de seama
S-ajungi peste noapte o biata epava!
Cotonogi de frunte si mari batausi
Sa va umileasca niste spiridusi?!
Cotonogiti-i bine, faceti-i pasat!"
Striga Generalul foarte suparat.
"Dar ia stati o clipa, avem aliati !
Arbitrii de frunte au fost cumparati
Vom fi iar puternici si invingatori
Tu pentru Dinamo trebuie sa mori!"
"Da ,dar cat timp Steaua straluceste sus
In Stefan cel Mare, doliu trebuie pus!"
)
)), ultimele 2 versuri din penultima strofa si unltima strofa 
caterinca de poezie =))))))))))))
