Liga I începe sã-și arate limitele. Dupã un sezon care a readus demnitatea românilor (2004-2005) prin acea eliminare istoricã a Valenciei, dupã unul care ne-a isterizat (2005-2006), mãcar și prin "sfertul" românesc Steaua-Rapid, urmat de blestemul de la Middlesborough și dupã un al treilea care ne-a depãșit și cele mai fericite pãreri despre noi înșine (2006-2007), printr-o calificare în Liga Campionilor și o nouã dublã în primãvara europeanã, a venit vremea sã ne tragem sufletul.
Reculul din acest an este puternic, ba chiar disproporționat aș putea spune. Practic, în afarã de calificarea în Ligã a Stelei (rodul muncii de ani și ani de zile a acestei echipe) - eșecuri pe linie. Singura cu circumstanțe atenuante ar putea fi Oțelul Galați, venitã oricum din Intertoto și pierzând o calificare cu bulgarii de la Lokomotiv destul de nemeritat.
În rest, Clujul a fâsâit cu toți strãinii ei (mult mai mulți decât românii, oricum), reușind sã fie umilitã acasã de Anorthosis Famagusta din - nota bene - Cipru! Dinamo și Rapid au urmat-o îndeaproape, fiecare pãstrându-și stilul propriu. În timp ce "amicii" din ªtefan cel Mare s-au fãcut de râs ca de obicei, pierzând calificarea printr-o înfrângere acasã în fața unor "pescari" ceva mai evoluați, giuleștenii continuã seria eșecurilor de pus în ramã, în care - nu-i așa? - doar ghinionul i-a fãcut sã pãrãseascã aceastã competiție. Oricum, neînvinși!
Steaua nu stã nici ea foarte bine într-o grupã dificilã, chiar dacã pãstreazã în continuare șanse la locul 3, înfrângerea in extremis cu Arsenal, dublatã de înfrângerea categoricã a Slaviei de la Sevilla, stând mãrturie pentru posibilitãțile roș-albaștrilor. Evident, meciul cu Slavia de acasã va fi decisiv, o victorie fiind imperios necesarã. Iar în rest, orice punct ciupit e de aur.
Liga I suferã acest șoc pentru cã a avut naivitatea și impertinența sã creadã cã sforțãrile câtorva megalomani vor rezolva problema fotbalului autohton. ªi pentru cã se încrede în profeți precum Dumitru Dragomir.
În realitate, în acest moment în fotbalul european existã douã modele de dezvoltare. Primul, cel occidental, spre care s-au orientat însã și țãri precum Polonia, Cehia, Ungaria precum și țãrile nordice, se bazeazã pe o dezvoltare sãnãtoasã a jocului pornind de la etajul cel mai de jos. Toate aceste țãri au fãcut din fotbal, pe lângã o afacere, și o meserie. Drept urmare, și-au creat școli de fotbal, au investit în infrastructurã și au început sã le predea puștilor de 7-8 ani cum se centreazã corect, care e poziția corpului la un stop pe piept și cum trebuie sã-ți dozezi efortul pe parcursul a 90 de minute. Motivația acestor țãri este una simplã: le stã în fire sã facã treaba așa cum trebuie! Copilul englez va ieși la 18 ani poate nu așa de talentat ca juniorul român (cã la talent nu ne întrece nimeni, se știe...), dar cu cunoștințe foarte temeinice despre cum sã centreze, sã paseze, sã șuteze, sã stea în teren. Acest întreg sistem va da ocazia unor specialiști în fotbal sã se minuneze pe la TV cum de strãinii aștia au o științã a jocului așa de dezvoltatã.
În fine, cel de-al doilea model, cel oriental, poate fi întâlnit în țãri precum Ucraina, Rusia, Turcia, chiar și Grecia și - nu vã mirați - Transnistria. El se bazeazã pe averile fabuloase ale unor potentați care vor risipi toți banii de care e nevoie pentru a se bate cu vesticii. Ca dovadã, au construit baze de antrenament impecabile, au mãrit salariile, fac transferuri de zeci de milioane, stau la masã cu lumea bunã, cum s-ar zice. Modelul are la baza megalomania de tip oriental, ambiția oligarhilor locali de a nu fi mai prejos decât bogații din Occident.
Spre nefericirea ei, Liga I n-a urmat niciunul din acestea douã. Pe primul, pentru cã n-are priceperea, înțelepciunea și conștiința sã-l imite. Ar trebui sã mobilizãm resurse de seriozitate de care în acest moment chiar nu dispunem. Treaba fãcutã metodic chiar nu prinde la noi, "nu ne aranjeazã deloc". În plus, oameni "de fotbal" precum Becali, Borcea, Turcu, Copos, Iancu și alții asemenea n-au cum sã dezvolte un model serios când ei înșiși și-au întemeiat averile pe fraude, șmecherii și strategii cel mult aproximative. Ghinionul acestor "patroni" este cã nici n-au banii celor din est. Sigur, de unde cãrbune și petrol nu e, nici n-ai ce cere. Cele 500 de milioane de dolari ale lui Becali sunt o glumã pe lângã cele 7-8 miliarde ale lui Ahmetov, iar Borcea este oricum o glumã, în comparație cu oricine. Singurã, megalomania n-a putut face din rahat bici decât vreme de un sezon-douã, când o generație fericitã a reușit sã se exprime cât mai aproape de potențialul ei maxim.
De-acum însã, șmecheria n-o sã mai ținã, iar Liga I se va întoarce acolo unde îi este locul. Seriozitatea și temeinicia cu care își construiește viitorul nu-i lasã alte șanse.
Ovidiu
