"Nu este corect sa spunem ca Steaua joaca mai bine de cand a plecat el (n.b. Hagi). Stiu ce munca a facut aici!"
Trecand peste absenteismul suporterilor, explicabil nu numai prin prisma pretului piperat al biletelor, cat mai ales a relationarii actuale a suporterilor cu clubul din Ghencea, un amanunt poate trece aparent neobservat. Lui Massimo Pedrazzini nu i-a scandat nimeni numele. Am inteles ca frustrarea vizavi de modul josnic in care Gheorghe Hagi a fost silit sa demisioneze dainuie inca in inimile fanilor ros-albastri, dar ma intreb oare daca nu cumva acest italian merita mai mult din partea noastra?
Fara a avea charisma lui Zenga sau rezultatele lui Olaroiu, fara a ocupa un loc de cinste in memoria afectiva a suporterilor Stelei, ca fost mare jucator al echipei, acest absolvent de Coverciano se poate dovedi a fi un demn exemplu al zicalei potrivit careia fiecare soldat are in ranita bastonul de maresal. Onest, muncitor, disciplinat, de un bun simt desavarsit, a dovedit cu prisosinta aseara ca merita sa i se dea sansa de a antrena o formatie de talia Stelei, intr-un moment delicat din viata acesteia. Fara a ridica in slavi prestatia echipei, umbrita si de rezultatul final inregistrat pe tabela de marcaj (o infrangere ramane o infrangere, indiferent de modul in care a fost ea obtinuta), am remarcat in evolutia acesteia stil, devotament, personalitate si curaj, atribute care ne dau sperante pentru viitor. Diferenta dintre modul in care am abordat partida de aseara si cel in care am facut-o cu un an in urma la meciul cu Lyon este imensa si il pune pe antrenorul Cosmin Olaroiu intr-o lumina defavorabila. Daca anul trecut am plecat capul in pamant intr-un mod jenant, acum ne-am batut de la egal la egal cu Arsenal in foarte multe momente ale jocului, cu mijloacele pe care le detinem in acest moment, disciplina tactica si daruire, compensand decalajul valoric individual evident. Am stat sus in teren, am jucat la firul ierbii in momentele de posesie, am fost agresivi, in sensul bun al cuvantului, am trait pe teren, nefiindu-ne frica si de umbra noastra. Pentru mine, artizanul acestei metamorfoze fotbalistice ramane Massimo Pedrazzini, un salahor al muncii de antrenorat, care isi priveste insa postul cu seninatatea acelui care nu traieste din amintiri, neavand nimic de pierdut, ci totul de castigat.
Prin urmare, sa-i acordam lui "Pedra" toata increderea, respectul si suportul nostru. Le-a castigat pe deplin aseara!
Forza Steaua! Intotdeauna Superiori!
Alex (Piece)
