PROLOG
Aprilie, 2007
In urma unui scandal ale carui dedesubturi probabil ca nu le vom sti cu adevarat niciodata, Mihai Stoica este debarcat de la conducerea administrativa a clubului din Ghencea. Aceasta mutare a bossului din Pipera, care a surprins pe multi, stiuta fiind legatura aparent indestructibila dintre cei doi, desi a fost privita cu bunavointa si speranta de o parte a publicului stelist, satula de scandalurile pe care MM le genera, a reprezentat ulterior efectul unui bulgare de zapada, care, pornit din varful muntelui, pe masura ce inainteaza, creste in dimensiuni si matura totul in cale. Plecarilor lui Elton si Thereau, fotbalisti legati afectiv de Mihai Stoica, li s-a adaugat cea avandu-l in prim plan pe Cosmin Olaroiu, al carui fan nu sunt, insa altfel un antrenor cu performante notabile in materie de Steaua, realizate intr-o perioada foarte scurta de timp. A urmat Sorin Paraschiv.
Cea mai importanta consecinta a plecarii lui Mihai Stoica este insa fara indoiala faptul ca Steaua va ramane fara pesoana care devenise un tampon intre Gigi Becali si restul lumii, facilitandu-i acestuia in mod direct iesirile ulterioare in decor si absurditatea imixtiunii sale in viata echipei.
ACTUL I
Numirea lui Adrian Ilie in functia de manager general
In locul demisului/demisionarului Mihai Stoica, dupa cum preferati, este adus cu surle si trambite Adrian Ilie, fost fotbalist fabulos al Stelei, acum in rolul unui veritabil "salvatore de la patria". Fastului momentului i se asociaza declaratii pline de speranta ale proaspatului manager general, una dintre acestea retinandu-ne atentia : "la Steaua vor veni numai jucatori de 5 stele". Rezultatele campaniei de transferuri din vara, care a beneficiat de altfel de un buget record, de care nu mai avusese parte nici unul din antecesorii actualului manager, au fost mai degraba modeste. Transferurile au vizat, printre altele, fotbalisti de o calitate indoielnica, dar achizitionati pe sume fabuloase (Emeghara, 1,5 milioane si Surdu, 800.000 de euro), urmarindu-se principiul cantitativ, nu calitativ, in primenirea lotului.
ACTUL II
Numirea lui Gheorghe Hagi in functia de antrenor principal
Dupa cum aveam sa aflam mai tarziu, ratiunile care au stat la baza numirii Regelui la carma echipei fanion din fotbalul romanesc au fost unele de natura sentimentala, nu de competenta. Fire dificila, dublata de un temperament coleric, Regele a intrat rapid intr-o stare de animozitate cu echipierii lotului stelist, dar si cu cei din conducerea Stelei, repetandu-se practic la indigo episoadele Bursa, Galata si Timisoara. Beneficiind de un traseu facil in preliminariile Ligii, dar jucand modest, Steaua condusa de pe margine de Hagi reuseste sa se califice, pentru a doua oara consecutiv, in grupele prestigioasei competitii. Clubul nu este insa ferit de scandaluri, Regele fiind terfelit in mod public de patronul echipei, i se impune alcatuirea echipei, autoritatea sa fiind astfel iremediabil compromisa in ochii vestiarului.
ACTUL III
Demisia lui Gheorghe Hagi din functia de antrenor principal
Relatia Gheorghe Hagi si Gigi Becali se sfarseste in lacrimile primului, care cedeaza intr-un final in fata asalturilor brutale ale patronului in ceea ce priveste acapararea totala a puterii de decizie privind alcatuirea primului 11. Dupa zile si saptamani de chin launtric, Regele decide sa renunte la iubirea sa de-o viata, Steaua Bucuresti, inlesnind comentariile privind vocatia esecului pe care o are in materie de antrenorat. Este numit ca antrenor interimar Massimo Pedrazzini, de ale carui competente nu ma indoiesc, avand in vedere ca este absolvent de Coverciano, dar care nu are nici exercitiul unui antrenor principal la o echipa de calibru, nici prestanta unui antrenor de anvergura, in stare sa-si capaciteze fotbalistii cazuti intr-un sublim, dar ridicol dolce far niente fotbalistic.
EPILOG
Debandada este completa. Avem jucatori care, in urma unei prestatii care a frizat penibilul, isi implora managerul general sa acuze arbitrajul, ca scuza a rezultatului obtinut pe teren. Avem un manager general si cu director sportiv (sau ce naiba mai e si Argaseala asta in organigrama), care clameaza sus si tare ca "Steaua e pe drumul cel bun", desi este evident pentru toti ca suntem in cadere libera. Avem un patron regizor, scenarist si primadona in tragedia intitulata "Steaua Bucuresti, marire si decadenta", un imparat de mucava care domina un Palat al carui curteni sunt facuti parca din plastilina. Avem insa poate ceea ce meritam...
Spuneam intr-un articol precedent ca actiunile lui Gigi Becali au deschis practic Cutia Pandorei in curtea Stelei. Ma intrebam daca Speranta, asa firava cum e ea, a ramas captiva sau s-a eliberat si ea. Inca nu am aflat raspunsul...
Forza Steaua, NOI VOM FI MEREU AICI!
Alex (Piece)
! O continuare a piesei, Steaua is Back with a vengeance without Becali, ceva!