Imi vine foarte greu sa scriu aceste randuri acum, la fel cum mi-a fost si ieri, cand am decis sa fac totusi un exercitiu de rabdare, iluzionandu-ma ca se va schimba ceva in ceasul al 12-lea si ca vom arata, finalmente, ca o mare echipa. Mi-am spus, poate din superstitie, poate dintr-un optimism incurabil sau poate dintr-o pretuire imensa pe care i-o port stelistului si fotbalistului Gheorghe Hagi, ca lucrurile inca mai pot fi indreptate, ca nu ar fi corect sa anticipez dezastrul, chiar la debutul in competitia europeana suprema. Din pacate, jocul din seara precedenta a evidentiat din nou toate neajunsurile care au tarat acest debut de sezon si care par a ne impinge inevitabil spre prapastie. Echipa lunga, joc cu doi inchizatori imobili, care se calcau pe picioare, schimbari neinspirate, fotbalisti care nu joaca acolo unde ar da randamentul maxim, lipsa de coeziune sufleteasca intre jucatori si antrenor, incapacitatea acestuia din urma de a reactiona just din punct de vedere tactic la mutarile adversarului or inabilitatea de a evalua realist atat ceea ce ar putea juca echipa sa, cat mai ales ceea ce joaca partenerul de intrecere. Toate ingredientele care duc, invariabil, spre o groapa a mediocritatii, loc cu care Steaua nu este obisnuita si in care sub nici o forma nu ar trebui impinsa.
Foarte multi il blameaza pe Gigi Becali in aceste momente. Sigur, are si el o mare parte din vina, in primul rand pentru ca a decis aducerea pe banca Stelei, inaintea celui mai important sezon din istorie, a unui antrenor necopt, purtator al unui balast imposibil de aruncat peste bord, numit Bursa, Galata si Timisoara. Este de asemenea vinovat pentru ca prea adesea pleaca urechea la sfaturile rau intentionate ale unor personaje gen Victor Piturca sau Dumitru Dragomir. Ii putem imputa insa jocul catastrofal al echipei din acest debut de sezon, cosmetizat pe alocuri de performanta intrarii in grupele Ligii? Ii putem reprosa ca i-a adus pe Emeghara (jucator care inca nu a evoluat vreun minut pentru Steaua intr-un meci oficial) si Surdu, pe care a platit sume astronomice, la cererea expresa a lui Hagi? Il putem invinui de faptul de a fi acceptat ca Hagi, in conditiile respective, sa-si negocieze la sange un contract fabulos pentru Romania, la care nu ar fi fost sub nici o forma indrituit, avand in vedere antecedentele sale in materie de antrenorat? Departe de mine de a-i gasi circumstante atenuante patronului din Ghencea, pe care il detest in continuare, dar daca e sa fim onesti cu noi insine, ar trebui sa incepem prin a accepta evidentele de mai sus.
Cred ca in aceste momente Steaua nu poate si nu ar trebui sa-si permita luxul unor experimente pe banca. Cred ca acest sezon este mult prea important pentru a accepta orice fel de rateu al conducerii tehnice, indiferent daca subiectii sunt sau nu foste glorii steliste. Cred ca Steaua nu poate deveni niciodata poligon de incercare pentru cineva care isi doreste cu tot dinadinsul sa reuseasca in meseria de antrenor, in pofida faptului ca devine din ce in ce mai evident ca nu are aptitudinile necesare.
In incheiere, as vrea sa cred ca antrenorul Gheorghe Hagi isi va prezenta astazi demisia, alaturandu-se astfel unui personaj ilustru, Jose Mourinho, care a dat dovada atat de caracter, cat mai ales de responsabilitate. Ar fi de altfel ultima sansa pentru Hagi de a iesi cat de cat onorabil din scena (primul si cel mai bun prilej a fost dupa meciul cu BATE) si de a se reabilita in fata acelora pentru care imaginea lui a suferit prejudicii grave ca urmare a acceptului tacit al imixtiunii patronului in alcatuirea formatiei. Desi dureroasa, aceasta despartire ar trebui sa se produca acum, cand inca s-ar mai putea face ceva, decat peste cateva etape, cand va fi probabil prea tarziu.
Capul sus, stelisti! Impreuna, si la bine, si la rau!
Forza Steaua! Intotdeauna Superiori!
Alex (Piece)