Scorul inregistrat duminicã seara ne bagã intr-o stare de confuzie generalã. Mi-a fost teamã de o remizã, tocmai pentru cã ascunde multã parșivenie. Nu te poți pronunța nici "hãis", nici "cea". Se gãsesc multe scuze, la fel cum se aduc numeroase acuze. Nu poți spune "am fost mai slabi" sau "am fost mai buni", nici mãcar revãzând statisticile impersonale referitoare la posesie, cornere sau șuturi pe poartã. Ceea ce conteazã, la urma urmei, este poziția din clasament, care nu ne incãlzește de loc.
Concluzia este, insã, evidentã: nu avem mijloc și nici atac. 4 goluri in 6 etape, incredibil de puțin pentru pretențiile Stelei. Ceea ce poate-i mai trist , nu știm ce sã facem nici cu jucãtorii ãia pe care-i avem. Insistența cu care incepem aproape fiecare partidã cu un mijloc format din Lovin și Ov Petre este iritantã, asta ca sã mã exprim in limitele bunei cuviințe. Sincer, nu sunt interesat de o prelegere pe tema inchizãtorilor și a rolului acestora - sau de comparații amuzante (și deplasate) cu Chelsea sau Barcelona. Nici de faptul cã, din când in când, Ov Petre și Lovin iși aduc aminte care-i rolul lor in teren și mai mișcã câte ceva. Mã deranjeazã ideea cã noi suntem mai preocupați sã "distrugem" decât sã "creãm". Pentru cã exact asta facem - lãsãm adversarul sã se ocupe de construcție, noi ii avem pe cei doi "vașnici luptãtori" la centru, gata sã-i incurce. Odatã cu venirea lui Gicã am crezut cã trecem și noi in tabãra ailaltã, a ãstora preocupați mai intâi de gol și abia pe urmã de ce face adversarul. Tabãra ãlora care atacã. Pentru cã istoria ne dã dreptul (mai mult, ne impune) sã abordãm partidele competiției interne din postura de favoriți.
Gicã vorbea intr-un interviu despre necesitatea imbunãtãțirii jocului pe benzi. Total de acord, cu singura mențiune cã ar trebui imbunãtãțitã/schimbatã intreaga filosofie de joc de la mijloc in sus. Un jucãtor mobil la centru ar face minuni, un jucãtor care sã creeze superioritate pentru cele douã flancuri, un fotbalist setat pe "inainte" și nu pe "inapoi". Concret, pentru a rãspunde anticipat acuzelor cã "n-avem cu cine dom'le, sunt accidentați", una din variante ar fi cu Dicã retras in spatele vârfurilor. Adevãrat cã e leneș, nu aleargã suficient, nu are dribling rafinat sau forțã de pãtrundere. Dar dacã urmãrim atent dinamica paselor observãm cã este singurul care incearcã sã deschidã jocul, sã creeze spații. Singurul care iși pune colegii in situații de gol, singurul care judecã. Numai cã Dicã e folosit insistent ca cel de-al doilea vârf iar pasa de geniu e lãsatã in seama "fantezistului" cuplu format din Petre-Lovin. A nu se ințelege cã-i acuz pe cei doi pentru asta, nicidecum: inventivitatea nu-i treaba lor. O soluție de avarie ar fi și folosirea lui Croitoru in linia medianã, alãturi de unul din inchizãtori. Spun "de avarie" pentru cã personal nu cred cã Marius are "fațã" de coordonator de joc. ªi spun asta dintr-un simplu motiv, omul nu prea gândește. Se pierde in driblinguri interminabile la mijlocul terenului, uitând de faptul cã driblingul in fotbal e doar un mijloc, nu un scop in sine. Iar pasa inspiratã, de care avem atâta nevoie, este pusã in coadã de așteptare pânã când iși terminã maestrul numãrul de virtuozitate. Totuși...cu puținã disciplinã s-ar putea obține ceva rezultate, pentru cã Marius are vitezã, dribling decent și are tendința de a verticaliza jocul. Oricum, este de preferat in locul oricãruia dintre cei doi inchizãtori.
Ce așteptãri avem de la meciul de mâine, cu Slavia Praga? Eu personal, nu prea multe. In condițiile actuale, o remizã ar fi idealã. Oricum, multe goluri n-o sã luãm pentru cã, nu-i așa, avem cea mai tare apãrare din campionat...
Andrei (papillon)
