La pauzã, titlul era cu semnul cu exclamãrii. Repriza a doua i-a mai tãiat din emfazã...
Naționala este pe drumul cel bun, sunt sigur de asta. Bucuria pe care mi-o trezește naționala României, dupã (prea) multã vreme, este cel mai puternic argument. Ani buni nu mi-a plãcut ce joacã naționala, indiferent cã bãtea sau pierdea. "Întâmplarea" face cã în acea vreme cam pierdeam. Acum, cu tot acest 1-3 în fața Germaniei, îmi place ce joacã România. ªi am descoperit asta nu în aceastã primã reprizã splendidã de la Koln, ci mai demult, în meciuri cu Bulgaria, cu Spania, cu Olanda, cu Belarus. Generația aceasta unanim blamatã pare cã și-a gãsit în sfârșit ritmul.
Tricolorii se bazeazã pe un prim 11 echilibrat, bine alcãtuit în principiu, în care doi jucãtori de superclasã fac legea. Pentru oricine se pricepe la fotbal, e clar cã aceștia doi nu pot fi decât Mutu și Chivu, jucãtori ce ar putea juca în acest moment la orice mare echipã a lumii. Imediat în urma lor, vin alți 3-4 jucãtori foarte buni, de nivel european. I-aș include în aceastã categorie pe Dicã, Goian și Marica (deocamdatã), dar și pe cei doi portari ai naționalei, Lobonț și Coman (în ciuda greșelii de la golul doi).
Celelalte posturi sunt perfectibile. Pe dreapta, Petre Marin (cu tot respectul pe care i-l port) ar trebui sã fie rezervã, nu neapãrat pentru cã e el slab, ci pentru cã naționala înseamnã mai mult. Ogãraru ar fi o soluție excelentã, dar el pare sã joace rolul acelor "victime ale irațiunii" pe care orice antrenor le provoacã în cursul unui mandat. În centru, Codrea și Ovidiu Petre (în creștere de formã în ultima vreme) sunt jucãtori decenți, dar la rândul lor înlocuibili. Nicolițã rãmâne în continuare un mister pentru mine.
În seara aceasta, ne-au trãdat rezervele. De altfel, enumerarea lor spune totul: Marius Constantin, Gigel Bucur, Cristea. Cred cã pe viitor naționala trebuie sã-și ridice mult "banca" pentru a putea spera nu la o calificare la Euro (obiectiv perfect realizabil și în aceste condiții), ci la o evoluție bunã la acest turneu final.
Chiar și-așa, felul în care România a dominat Germania în prima reprizã la Koln, cu un joc inteligent, ofensiv și net superior gazdelor rãmâne reperul luminos al acestei seri. Este meritul și încununarea carierei unui nucleu de jucãtori care au ajuns la maturitate și care în aceastã clipã se pot bate liniștit cu orice echipã din Europa. Este și meritul lui Victor Pițurcã, un om de un caracter problematic, dar - cu mâna pe inimã - un selecționer priceput.
Ca sã rãmân în "granițele" titlului, neșansa a fãcut ca partida de fotbal sã se suprapunã cu meciul de rugby al României contra Italiei, de la Cupa Mondialã. Personal, am urmãrit ultimele 30 de minute din acest meci, sacrificând primele 10-15 minute ale reprizei a doua de la fotbal. Deși au pierdut, "stejarii" au fãcut o partidã bunã contra Italiei, cedând doar cu scorul de 24-18 în fața unei Italii mult mai bine cotate. Nu mã dau cunoscãtor de rugby, dar recomand cu încredere acest sport oricui mai cautã încã resurse de luptã, dãruire și fairplay într-o lume ce devine tot mai mult o "afacere". O amintire frumoasã și din acest meci: rugbiștii români au fost susținuți fãțiș de publicul de pe Velodrome, fiind rãsplãtiți în dese rânduri cu aplauze. De urmãrit și partidele contra Scoției (18 sept), Portugaliei (25 sept), dar mai ales contra superselecționatei Noii Zeelande (29 sept).
Ovidiu
