In ceea ce priveste proiectul de lege privind prevenirea si combaterea violentei promovat de d-l Dragomir, am fost incercat de sentimente contradictorii. Practic nu am reusit sa ma incadrez in nicio zona, a suporterilor sau a "politicului". Motivele?
In primul rand trebuie sa acceptam faptul ca o lege privind combaterea violentei pe stadioane si in afara acestora se impunea de mult timp. Din pacate, meteahna romaneasca, noi nu suntem un popor de anticipativ inteligenti ci doar niste taranei care se apuca sa construiasca digul doar atunci cand le ajunge apa la genunchi, iar daca apare soarele, exista riscul sa abandonam munca la jumatate, rugandu-ne sa nu ploua iar. Adica aceasta initiativa a aparut cu o mare intarziere semanand mai degraba ca un act suprem decat ca o masura de precautie si prevenire.
Echipele romanesti, spectatorii doritori de spectacol sportiv au suferit indeajuns, impunandu-se astfel o masura de urgenta (dupa vreo 20 de ani). De aici pana la formularea "ne opunem proiectului de lege anti violenta" consider ca este o cale lunga si ca este o adoptare de pozitie nefericita. Pentru ca, a folosi acest tip de dezavuare, te poate situa, mediatic vorbind, intr-o opozitie directa cu necesitatea combaterii acestei violente vazute cu ochi rai de cetateanul civilizat si de bun simt, plus de forurile fotbalistice europene si mondiale, deci plasandu-te intr-o zona a "hahalerelor, bagabontilor si a huliganilor". Pentru ca una este sa te impotrivesti unor prevederi din cadrul legii si alta este sa o contesti cu totul negandu-i necesitatea.
Reintorcandu-ne la Oracolul natiunii romane, trebuie sa admitem ca acesta a esuat lamentabil. Mai mult, inclusiv aceasta brambureala ii apartine. Fire dictatoriala, taran la constructie si mentalitate, nea Mitica nu a stiut niciodata ce inseamna politica, dezbaterea, consensul. Pentru ca, daca suporterii - Atentie, nu acei lideri care au fost mediatizati din cauza scaparilor de ratiune - ar fi fost ascultati si implicati in redactarea unor prevederi, aceasta lege ar fi putut fi adoptata in mare viteza. Insasi constructia d-lui Dragomir, fost militian si acolit al sistemului ceausist nu i-a permis acestuia o flexibilitate concretizata prin implicarea tuturor actorilor, dorind sa joace in continuare un rol atat de drag si tatucului din Ghencea: acela de Unic cunoscator al "mersurilor" din tara aceasta. De altfel exista un episod petrecut in urma cu vreo opt ani care il transforma pe seful Ligii intr-un mare ipocrit. O reporterita intr-un exces de obraznicie pe fondul lipsei de educatie a avut o iesire nepotrivita mentionand "cu aia mica" ca o rima la numele Mitica. Corleone a auzit-o si ca un mare diplomat i-a raspuns la obraz "da' ce domnisoara, ti-ai bagat metrul in gura?". Ce concluzie s-ar putea trage de aici? Ca in conformitate cu acest nou proiect de lege s-ar putea prevedea si o excludere dintr-o functie de conducere a unui for fotbalistic in cazul unei iesiri de acest tip. Si ne mai arata inca o data ce fel de om este "seful de la Liga".
In legatura cu doleantele suporterilor legate de anumite prevederi. Aici DA, de o mie de ori DA, trebuie sa le dau dreptate. Libertatea de exprimare nu trebuie ingradita, exceptandu-se situatiile cand exista manifestari radicale, rasiste. Banerele nu trebuiesc niciodata interzise tocmai pentru ca libertatea de exprimare este principalul castig pe care l-am avut dupa ce niste compatrioti de-ai nostri si-au dat viata, prosteste acuza unii, in zilele din decembrie 89. Steagurile fac parte si ele din spectacolul sportiv, rareori existand situatii cand acesta au fost transformate in arme albe.
Mai mult, daca se doreste o blocare a anumitor substante si obiecte pe stadioane, d-l Dragomir ar putea include in proiectul sau ceva pedepse si proceduri de executare si pentru acei oameni angajati sa asigure paza si ordinea din incinta si din afara stadionului, dar care ajuta, in mod constant o anumita galerie din Romania sa introduca diverse obiecte si substante interzise de regulamente.
P.S. In Legatura cu folosirea steagurilor. Fara indoiala ca fac parte din spectacol, dar eu m-as gandi de doua ori inainte de a le gasi un loc unde sa fie fluturate. Ma refer la cele de dimensiuni mari. De doua ori am patit-o cand, fiind amplasat in galeria Stelei la meciuri din deplasare, am avut supriza sa asist cum un coleg de-al meu, bine intentionat desigur, sa se amplaseze fix in mijlocul grupului si sa vanture un steag imens. Rezultatul? S-a creat un imens spatiu gol in jurul acestuia, cei din randurile de sus migrand pe margini si conturandu-se o imagine a unui grup dezbinat. Apoi toata lumea se mira de ce nu se aud bine scandarile. Parca si asta tine de organizare, nu?
