În raport cu Steaua, câinosul Falconetti aparține generației dinamoviste cele mai frustrate de sub cârma mistificatorului de rezultate Lucescu(transferatã la pachet de la Hunedoara), care a fost nevoitã sã asiste neputiincioasã la dominația eclatantã a formației din Ghencea în anii fabuloși 1985-1990. Fundaș sârguincios, mai degrabã tenace decât talentat, lui Ioan Andone i s-a dus vestea de dur în teren și în afara lui. Cã unii iau duritatea drept sinceritate, iar mârlãnia caracter, e deficitul lor de receptare. Pe mine m-a șocat declarația de la radio a Mandibularului, cum cã echipa CFR Cluj are de luat o revanșã cu Steaua, care anul trecut "știți eu sunt mai dintr-o bucatã și spun adevãrul verde în fațã, le-a furat locul 2 clujenilor". Poți sã nu reacționezi în fața acestei insolențe marca Ando: cum sã i se fure locul secund, când steliștii i-au învins pe centenari și în tur, și în retur ?
Dar sã vedem din ce bucatã este fãcut fundașul maxilarelor scrâșnite? Lustrul stelist a trei semifinale europene(continuate de o finalã laureatã și una ratatã) a avut loc în vreme ce generația lui de loseri era tiranizatã în primul tur de 17 Nentori Tirana, când Scopjie li se pãrea o scorpie iar FC Malines le ura "s-auzim de bine". Din cauzã cã protectorul Stelei era fiul cel mare al dictatorului(spre onoarea lui, Valentin a apãrut doar în biologia Ceaușeștilor, ideatic aparțind unei alte lumi), aranjamentelor din Groapã li se cânta "Veșnica pomenire", fotbalul (b)latin luând o pauzã curativã. Ce oroare, sã-i oprești sã fure ?! Primul care și-a dat în petec a fost curajosul Falchinuit: într-un meci din Ghencea și-a arãtat ostentativ bãrbãția înspre tribuna oficialã, gest asimilat drept o sfidare a dictaturii. Cine era la oficialã ? Valentin (bãiat îndrãgostit de fizicã, fotbal, Oxford) și ofițerii unei armate umilite la munci agricole, canale, mine, Transfãgãrãșane, în vreme ce Lucescu cu bãieții lui de suflet (Fãlcosul, Strâmbu, Gabor) obligaserã combinatul sã sacrifice un furnal spre a le potoli foamea de bani. Pânã la urmã, un gest de huligan de duzinã. L-a scãpat de la o persecuție iminentã ofensatul Vali, la insistențele lui Lãcãtuș.
Am zis cã și-a arãtat bãrbãția ? Mille scusi. Ce bãrbãție, când la Coppa del Mondo 1990, un zulu camerunez din Africa neagrã l-a ridiculizat pe colecționarul de selecții grație "tãtucului", marcând un gol de pominã, dupã care în erecta tradiție tribalã a mimat actul sexual cu fanionul de la colțul terenului. Penibil în fața vraciului Roger Milla, aidoma lui Prunea la golul ucigãtor din 1994 al lui Andersson (cum dracului câinii roșii nici mãcar nu roșesc în fața gagurilor intrate în istoria fotbalului comic ?). Dupã ce a antrenat mai multe echipe mici din Liga I, Falcã va lua un titlu cu Dinamo. Cum ? Citãm din Borcea, dupã ce a constatat aroganța hunedoreanului: "e normal sã mã urãști, Ando, fiindcã ți-am câștigat un titlu"(Gura pãcãtosului, maxilarul nerecunoscãtorului). Dupã un an de antrenorat în insula Frumuseței, Ando se bãtea cu pumnul în piept cã are cel mai frumos lot din țarã, iar întâlnirea cu Famagusta va fi o formalitate(Me gusta, jubila killerul Semedo). A luat-o cu 1-3. Urma reparația cu Steaua, cu un arbitraj viclean al bãiatului celui fãcut hoț de jupânul Gigi(roșul lui Goian, unul din conspiratorii împotriva lui Hagi-dacã a fost premeditat ?- n-a fost urmat de un cumul de 3-5 galbene la sãmãdãul Semedo, montat de Andone, pe care le merita la faulturi dure repetate.
Apropos de presa antistelistã: ați mai citit despre intrarea criminalã a portughezului la unul Pleșan. Ia sã fi fost Rãdoi ?! Iar adunarea trofeelor, global, ale lui Andone și Hagi e o crimã de les-majeste(se comparã un rege cu un rândaș ?). Dar dacã rudimentarul ãsta multifacial n-ar fi ajuns fotbalist pe ce facem pariu cã ar fi venit în București cu târnãcopul ca sã planteze trandafiri pe esplanada Teatrului Național ? Fiindcã el e un om dintr-o bucatã...De steril..
Constantin Ardeleanu
