Faptul ca Hagi nu e vreun antrenor de 5 stele a devenit o moda, un laitmotiv care ma ingrijoreaza. Desigur, suporterii au dreptul sa-si exprime liber opiniile, dar virulenta nu-si are rostul in situatia unui tehnician ce a preluat o echipa de numai doua saptamani. Adaugand si problemele legate de accidentari sau de adaptarea noilor veniti, gasesc a fi necesar sa gandim de doua ori inainte de a trage concluzii.
Respingerea si neacceptarea in numele unor ratiuni ce vizeaza perfectiunea pot fi interpretate si ca rea vointa. Se naste, la numai cateva zile de la instalarea noului tehnician, un curent periculos bazat pe ideea "eu am fost primul care am spus faptul ca Hagi nu este antrenor". Si cui foloseste acest tip de gandire? Mie nu, lui Gica nu, Stelei nici atat. Are cineva ceva de castigat daca Steaua va rata toate obiectivele in acest sezon doar pentru a se obtine un marait de satisfactie "v-am spus eu?" Nici lui Oli, Piti sau antrenorului ce-i va urma machedonului, in cazul in care "curentul" va prinde, nu le va folosi aceasta situatie. Si ce-o sa se intample mai departe in situatia in care Steaua va pierde un meci sau doua in campionat? Ne vom cobora intr-atat incat sa-l manjim pe Gica cu insulte, in indemnuri tribale de sex colectiv cu o singura destinatie pasiva? "*UE Hagi"...cum ar suna?
Personal identific o miza mai mare decat una legata de performanta. Hagi este o ultima sansa de a ne recapata stralucirea de altadata, onoarea de echipa ce nu se murdareste si totodata posibilitatea ca suporterii sa-si reintre in drepturile de "posesori" ai Stelei. Jocuri curate, dorinta de a fi mereu pe locul intai, un om vertical capabil sa anihileze ipocrizia becaliana, fatarnicia si obraznicia ex-ilor. Acesta este machedonul. Un om care a venit sa munceasca pentru spectacol si glorie garantand cu propria-i imagine. De aici trebuie analizat si nu neaparat din postura de rege.
Gica este ultima noastra sansa de a opta pentru statutul de adevarati suporteri. In prezent un fost mare jucãtor luptã pentru a demonstra lumii cã nu este "un gropar". Un tip inteligent care vrea sa demonstreze cã ghinionul te poate intarzia dar nu te poate opri. O sansa unica, o ultima sansa de a demonstra ceva. O masã de suporteri care-l susține neconditionat in numele respectului fata de fost mare jucator al Nationalei Romaniei, fata de un stelist adevarat. Iata o imagine a progresului real, o reflectare a superioritatii in fotbal. Sprijin in lipsa garantiilor. Sustinere neconditionata bazata de educatie, pe ideea de civilizatie si spirit sportiv. O lectie de viata, o proba de caracter. Ce poate fi mai minunat? "You'll never walk alone" nu este doar un imn, este o stare de spirit.
