Sãptãmâna aceasta - despre cealaltã oaie neagrã a echipei. Regretele pentru Elton și Thereau sunt imense și, deși necuantificabile, înclinã, nu de puține ori, în favoarea francezului. De fapt, ce a reușit Cyril la Steaua de lasã în urma lui atâtea pãreri de rãu?
10 goluri într-un sezon nu sunt chiar o cifrã uimitoare, deși pentru un nou-venit la Steaua prestația sa este cel puțin onorabilã. În același timp, nici cele douã eliminãri nu pledeazã în favoarea lui, mai ales cã ambele s-au soldat cu eșecuri dureroase pentru Steaua. ªi totuși, Thereau a reușit sã impresioneze, cred eu, prin trei mari calitãți.
Strict fotbalistic, printr-o bunã științã a jocului. Nefiind genul de atacant pur sânge (precum Vali Badea, de exemplu), cred cã orice cunoscãtor al fotbalului a simțit cã Thereau știe jocul. ªtie sã facã culoare, știe sã-și punã coechipierii în valoare, este altruist în careu și în fața porții. Toate acestea sunt mare lucru în fotbalul românesc. În plus, știința jocului rãzbãtea și din jocul simplu și eficient al francezului, care dintre toți jucãtorii steliști efectiv juca altcumva! Nu atât mai bine, cât mai simplu, mai logic, mai limpede. Pasele sale ne pãreau tuturor, post-factum, cea mai bunã soluție, trezind uimiri plãcute gen "bine a scos-o, dom'le!". Nimic din auto-complicația și înfloriturile fotbaliștilor români.
Comportamental, printr-un bun simț desãvârșit. Eliminat de douã ori în circumstanțe extrem de dubioase, nu l-am vãzut pe Thereau protestând sau țigãnindu-se în fața arbitrului, încercând sã explice și sã paraexplice. În tot acest timp, nu cred cã cineva a reținut vreo declarație ieșitã din comun a francezului, una în care sã atace sau mãcar sã înțepe adversarul. Mai mult decât atât, a avut inclusiv inteligența de a nu cãdea în capcana jurnaliștilor români, care cautã scandalul precum cãuta Columb Indiile. Bunul simț și inteligența trebuie sã recunoaștem cã sunt niște însușiri nu foarte dese în rândul fotbaliștilor români.
Uman, printr-o legãturã afectivã aparte cu suporterii steliști. Thereau pãrea cã știe cel mai bine cã fotbalul este totuși un joc pentru suporteri! Nu pentru orgolii de conducãtori, nu pentru bani și prime, nu pentru ambiții de politicieni. Pentru suporteri! Încã de la început, Cyril a câștigat inima suporterilor din Ghencea și a reușit s-o pãstreze. Reacțiile sale de la goluri (închinate mereu suporterilor), saluturile sale de la sfârșitul meciurilor (uneori singulare), faptul cã sãruta stema Stelei dupã câte o reușitã - toate acestea nu puteau sã treacã neobservate. Iar naturalețea acestor gesturi nu a fost în nici un moment pusã la îndoialã.
Îmi pare foarte evident cã toate aceste trei mari calitãți pleacã din același punct: din cultura fotbalisticã a francezului, crescut la o școalã a fotbalului unde jocul este mereu simplu și vertical, unde bunul-simț se învațã de mic și unde fotbalul chiar este un joc al suporterilor! Acest background l-a fãcut pe Thereau o arãtare în fotbalul românesc, în sensul cel mai bun al cuvântului.
Realist vorbind, nu mai cred în posibilitatea ca Cyril sã se întoarcã în Ghencea. Cineva acolo sus nu-l iubește și, așa cum s-au dat 30 de milioane de euro pe jucãtori - tot așa se va ține de prețul de 3 milioane de euro cerut pentru francez. O micã speranțã a rãmas cuibãritã printr-un ungher ascuns, dar în principiu m-am resemnat cu gândul cã sezonul viitor Cyril Thereau nu va mai saluta suporterii din Ghencea în stilul sãu caracteristic. Iar aceștia nu-i vor mai cânta: allez Thereau, allez Thereau, allez Thereau...
Merci, Cyril Thereau!
Ovidiu
!!
)))))))