Din când in când, am nervi. Din te miri ce. Probleme la serviciu, certuri cu prietena sau pur și simplu din cauzã cã nu mi-a plãcut moaca unuia pe stradã. Mai rãmane doar sã deschid televizorul, sã aud vreo declarație de-a lui Gigi și gata, tensiunea sare pe pereți. Fiecare dintre noi are, evident, momente bune și mai puțin bune. Stresul a devenit un atribut al omului modern și fiecare incearcã sã diminueze efectele acestuia cum știe mai bine. Insã un om care urãște profund, zi de zi, este un om nefericit. ªi pentru acest lucru nu sunt de vinã nici Gigi, nici Lovin nici tactica lui Oli cu cinci inchizatori. Ei sunt, cel mult, picãtura care umple paharul, cireașa de pe tort. Pentru un om obișnuit, problemele de zi cu zi sunt suficiente pentru a genera starea de nemulțumire: lipsa banilor, certuri in familie, tramvaiul care nu vine la timp. Pentru o conștiințã evoluatã nefericirea are ca sursã insãși chintesența vietii, conștiința propriului eu intr-o societate și un timp care nu ne reprezintã (curios, nu am intâlnit panã acum filosofi fericiti, de ce oare?). Latura materialã lasã de multe ori impresia cã ar sta la baza tuturor problemelor, nimic mai fals. Deși ficțiune, Martin Eden demonstreazã cum poti fi in același timp bogat, celebru și, totodatã, neimplinit sufletește. Milionarul nefericit, iatã un concept ce pare greu de crezut dar care se regãsește (destul de des) in realitate.
Ideea e simplã: proiectãm propriile noastre nemulțumiri asupra situației existente in momentul de fațã la Steaua, amplificând-o. De fapt, ce ne nemulțumeste pe noi? Pãi, o mulțime de lucruri. Aș menționa doar câteva din cele care au ținut capul de afiș in ultimul timp, declarațiile patronului și plecãrile lui Elton/Thereau.
Ori de cate ori intâlnea cate o eroare de sistem, batrânul DOS oferea urmãtoarele posibilitãți de rezolvare: "Retry, Cancel, Abort, Ignore". Referitor la "intervențiile" patronului din massmedia, ultima variantã pare cea mai raționalã și cea mai puțin stresantã. Alternativa ar fi nervii consumați din pricina unui om care vrea sã redefineascã noțiunea de democrație ("au noroc suporterii ca m-am fãcut mai democrat", sâc) și nu dã doi bani pe alte pareri. Sigur cã nu ne simțim bine atunci cand patronul târãște in noroi toate idealurile in care credem, dar trebuie ințeles cã, deocamdatã, a-i da apã la moarã nu face decât sã-i sporeasca mediatizarea. Prea multã atenție, iatã sursa puterii sale.
In ceea ce-i priveste pe francez și micuțul brazilian, țin sã spun de la bun inceput cã sunt un fan declarat al primului. Nu știu dacã ați avut vreodatã acest "feeling", dar cu Thereau in echipã simțeam cã nu are cum sã nu iasã bine. Profesionalismul de care a dat dovadã in decursul acestui campionat trebuie sã fie sursã de inspirație pentru toți ceilalți, fãrã discuții. Dar, dupã cum bine se știe, Thereau nu mai vrea sã evolueze la Steaua din sezonul viitor. Neadaptare, spune el; conflict cu Gigi, credem noi și mare parte a presei. Ca intotdeauna, adevãrul este undeva la mijloc: Gigi a bãtut câmpii la inceputul perioadei de transferuri cã vrea sã-l dea pe Cyril, dar tot atat de adevãrat este cã francezul a schimbat patru echipe in doi ani, fapt ce nu-l recomandã ca fiind model de stabilitate și devotament pentru cluburile la care a jucat. Sigur, dupã plecarea lui Meme nu i-au fost oferite condiții ca sã se poata adapta, nu s-a facut nici un efort pentru a-l face sã se simtã binevenit la lot. Dar, la fel, dacã iși dorea cu tot dinadinsul sã rãmânã, și-ar fi dat interesul sã invețe mai bine romanește in rãstimp de un an. Ar fi luat mai multe lecții, ar fi socializat mai mult (sunt convins cã trebuia doar sã aparã la un eveniment monden și era imediat bãgat in seamã). Plus cã Thereau nu era in situația lui Elton de a fi rezervã. Avea garantat locul de titular, un salariu consistent și prime de joc...sã nu excludem deci in totalitate varianta neadaptãrii, e foarte probabil ca acesta sã fie principalul motiv al plecãrii francezului.
In cazul lui Elton, situația e mai simplã: piciul e prea tehnic pentru noi, singura variantã care s-ar impune ar fi sã schimbãm intreaga echipã și sistem de joc, ori așa ceva nu se face peste noapte și nici nu-l putem ține rezervã panã când gãsim coechipieri potriviți. Nu-i contest calitãtile, dar asa cum la Thereau am simțit cã se potrivește ca o mãnușã in atacul Stelei, tot la fel am avut impresia despre Elton cã e stingher pe teren. Cã i se da mingea pentru a-și face numãrul și atât, fãrã a aștepta prea multe de la el. Problema cu Elton nu este legatã de calitațile sale de fotbalist ci de adaptarea acestor calitãți la stilul de joc al echipei. Nu vã grãbiți, stiu cã nu jucãm cel mai atractiv fotbal, dar nu asta discutãm aici. Nu putem schimba o conceptie de joc pentru a-i face loc unui singur jucãtor, indiferent de calitãțile acestuia. Fãrã coechipieri care sã-i ințeleaga intențiile, eficiența lui Elton e zero (ce-ar face oare Ronaldinho fãrã Deco, Giuly sau Messi?) . Ãsta-i adevãrul și din cauza asta nu sunt foarte supãrat cã pleacã micuțul. Bineințeles, asta nu scuzã cu nimic modul josnic in care a fost tratat: dacã vom continua in acest fel vom deveni o destinație putin doritã de fotbaliștii strãini.
Revenind la sentimente mai bune, salut venirea lui Adi Ilie pe care-l aștept sã confirme. Pare un tip serios, care dorește sã facã treabã: sã-i acordãm puțin rãgaz pentru a demonstra cã meritã sã lucreze la Steaua. Avem douã transferuri bune (Emeghara și Bãdoi) și unul care sperãm sã nu-și fi pierdut clasa , Ricã Neaga. Bãdoi a fost adus tocmai pentru a suplini lipsa de fantezie din flancul drept, se va lupta pentru postul de titular cu Marius Croitoru. Mai sunt și cei doi puști de la Jiul care sper sã fie introduși pe finaluri de meci, atunci când victoria nu mai poate fi scãpatã. Din punctul meu de vedere nu stãm rãu, ținând cont și de revenirile lui Dicã, Mirel și Ghionea; sigur, nu sunt transferuri de Champions League, dar s-a inșelat cine a avut impresia cã se vor aduce jucãtori de milioane. Oricât și-ar trâmbița patronul potența financiarã, sunt mai multe aspecte care conving un jucãtor valoros sã vinã la o echipa din Romania, fie ea și Steaua. Toate aceste detalii de imagine așteptãm sã fie puse la punct, mult noroc Adi Ilie.
Avem in fatã un sezon dificil. Poate cel mai dificil prin prisma mizei puse in joc, calificarea directã in grupele Champions League. ªi când mã gandesc cã Gigel a rãmas in lot, simt cã mã iau iarãși nervii...și nu vreau
. Dar despre toate astea, intr-o discuție viitoare.
Andrei (papillon)
