Salut Andrei,
Amenzile nu o sa inlocuiasca niciodata un psiholog (si asta cred ca ti-o poate spune oricine a facut chiar si cursurile de psiho-pedagogie din facultate). Exista factori motivationali extrem de puternici care, aplicati corect, au un impact mult mai mare. Totodata, amenzile pot genera tensiuni, zic eu nedorite. Ce se intampla daca Nicolita da un autogol, sau Vatca greseste in minutul 90, si de la + 5000 victoria se ajunge la - 3000 egalul ? E o diferenta de aproape 100.000 de euro care va "atarna" pe capul celui care a gresit. Nu va duce asta mai curand la un joc "tip Oli", in care jucatorii se vor agata cu dintii de un 1-0 amarat ca sa ia primele, in care cei care gresesc (omeneste) vor fi marginalizati de colegi, in care un atacant care rateaza va fi injurat de Radoi, samd. ?
Aceeasi chestie apropo de amenzi. Mie mi se pare normal ca jucatorii sa nu fie niste manechine insensibile pe teren, si sa traiasca meciul, sa isi mai bage ceva undeva in timpul meciului sau dupa ce pierd un meci, sa il mai ia de gat pe Marius Constantin dupa un fault. E unul din lucrurile pentru care il admir pe Radoi, inclusiv pentru gestul de la Bistrita sau pentru felul in care "sare" la un fault mai dur al unui adversar asupra unui coleg. Ori in viziunea becaliana, jucatorii ar trebui sa fie tot timpul zambitori, cand sunt faultati sa isi culeaga dintii si sa iasa zambind (?) afara, si sa sara in sus de bucurie dupa o infrangere.
Din fericire zic eu, amenzile vor ramane la fel de imaginare ca avionul cu Sf. Gheorghe, jucatorii de 5 stele, sau faptul ca Thereau si Elton nu mai vor sa joace la Steaua. Sper ca macar transferul lui Neaga, taraganat de pe o saptamana pe alta, sa nu se inscrie in aceeasi nota becalizanta...
@andyro, o idee interesanta...si pe undeva adevarata, numai ca nu iei in calcul un amanunt extrem de important: persoana la care te raportezi. Ma refer, evident, la jucatori. Amintesti de "factori motivationali extrem de puternici", am putea sa dezvoltam putin. Eu zic ca pentru un pustan de 18 ani si chiar pentru mai "varstnicii" de 25-26 ani, banul este unul din factorii puternici de motivare. Ceilalti factori de care spui tu ar fi potriviti in alte medii, cu o cultura diferita decat cea existenta in vestiarul unei echipe de fotbal. Sunt convins ca parerea pe care o impartaseste Gigi despre psihologi "Ce dom'le, sunt bolnavi sa-i duc la psiholog?" e impartasita si de majoritatea componentilor lotului. Pentru a putea face ceva cu acei "mai puternici factori motivationali" trebuie sa existe o anumita deschidere intelectuala, o minte mai deschisa spre nou. Nu vreau sa spun mai mult, nu este in intentia mea sa jignesc pe nimeni. Pana una alta, consider ca cel mai puternic factor motivational ramane banul. Nu joaca cum trebuie, sa fie amendati - la nivel primar, de "basic instinct", amenzile sunt cea mai buna solutie. Lipsa banului aduce dupa sine si lipsa masinilor, gagicilor, caselor, intr-un cuvant, lipsa stabilitatii materiale. Tensiuni pot apare, intr-adevar. Dar as prefera aceste mici tensiuni in locul dezinteresului aratat in unele meciuri.
Oricum, sunt de acord ca adevarul este pe undeva pe la mijloc. Amenzile ar trebui aplicate cu cap, sa existe o anumita flexibilitate. Spre exemplu, daca echipa pierde dar arata un joc frumos, daruire, nu ar fi normala o amenda.
slab articol ca ...mentalitate...daca la un club ca Steaua jucatorii au nevoie de un asemenea "psiholog" inseamna ca avem un antrenor si niste jucatori de tot rasu'.
@danntes, noi am avut niste frecusuri cu ceva vreme in urma, eu nu sunt un tip pricinos, putem sterge totul cu buretele si sa incercam sa avem o discutie normala.
Ai dreptate, nu avem jucatori cu mentalitate de invingatori care sa-si dea interesul in fiecare partida, indiferent de miza. Solutii sunt doua, din cate vad eu:
1. schimbam toata echipa, aducem jucatori noi care sa se ridice la standardele cerute
2. ii motivam pe cei care ii avem, prin diferite metode - eu am propus amenzile, vezi si comentariul de mai sus la raspunsul lui @andyro.
Prima varianta, cu aducerea de jucatori, nu sta in picioare - stii si tu de ce, n-are rost sa mai insistam. Astia costa si nu da nimeni atatia bani. Pentru mine este extrem de simplu: toata lumea tipa de Olaroiu si jucatori, cand vina principala o are Gigi. Atat. Gigi nu aduce antrenor, Gigi nu aduce jucatori. Ca Olaroiu nu-si da demisia? Posibil, dar cu ce te incalzeste pe tine daca si-ar da demisia? Crezi ca ar aduce Gigi un mare antrenor, om de caracter, peste care sa nu se bage si sa-l lase sa-si faca treaba?
Amenzile sunt o masura radicala, recunosc, dar ii loveste unde-i doare mai tare. La bani. Sa fie platiti ca agentii de vanzari, in functie de rezultate. Si nu ma refer neaparat la cat de tehnici si de buni sunt, cat mai ales la atitudine. Sa demonstreze ca indiferent de adversar, motivarea este aceeasi - in acesta situatie, amenzile nu si-ar mai avea rostul.
Un lucru continua sa ma uimeasca...si nu are legatura cu comentariul tau, este mai mult o tendinta generala. Privim echipa Stelei (jucatorul roman, in principal), complet scos din contextul socio-economic in care traim. Pai mai oameni buni, ce pretentii avem noi de la acesti jucatori cand noi, ca popor, ne zbatem in acelasi rahat de 17 ani de la revolutie? Ce pretentii avem noi de la acesti jucatori (romani ca si noi) de determinare, darzenie, cand noi am ajuns de rasul lumii civilizate? Ii pretindem lui Nicolita sa aiba atitudine de invingator cand noi insine (noi, ca popor) nu avem incredere in fortele proprii si suntem gata sa ne ploconim la primul vestic care ne oferea o coaja de paine - vezi capsunarii, vezi bazele americane instalate langa Constanta. In loc sa ridicam capul si sa incepem sa fim o natiune demna, cu conducatori responsabili, noi continuam sa fim rasul Europei. Si atunci, ce pretentii avem de la jucatori? Nu fac parte si ei oare din acelasi pitoresc neam romanesc? Vrem determinare de la unu' si altul cand noi strangem castraveti prin Anglia...
Spre sa se inteleaga exact ce vreau sa spun - suntem un neam cu un potential extraordinar, dovada medaliile de aur la olimpiadele de informatica si matematica. Dar ne lipseste un singur lucru: seriozitatea. Cine spune ca nu-i asa important, sa se mai gandeasca odata. Am citit recent un studiu legat de ceea ce-si doresc firmele atunci cand au interviuri pentru locuri de munca: erau, printre altele, seriozitatea, inteligenta, disponibilitatea la program prelungit, salariul, cunostintele practice,...Pe primul loc s-a situat, la mare distanta, seriozitatea. Adica un eventual patron e dispus sa angajeze un tip care nu-i asa stralucit dar care e acolo cand ai nevoie de el, muncitor, fara sa iasa in evidenta printr-o inteligenta iesita din comun. Prin asta ne deosebim noi fundamental de vestici, pentru ca altfel suntem de mii de ori mai destepti ca ei. Din pacate, vezi tu, nu e de ajuns.