Ce-ar mai fi oare de spus acum? Sincer, nu stiu...
Ceea ce stiu insa, e ca Steaua MEA n-are nimic de-a face cu patronul ei vremelnic.
Cu patronul care face atata caz de ONOARE si DEMNITATE, dar care n-ar intelege sensul profund al acestor notiuni nici daca i l-ar citi cineva dintr-un dictionar...
Mai stiu ca Steaua MEA e echipa aia aproape mitica pe care o cunosc doar din povestirile pline de emotie ale lui taicameu, si care e mai de o mie de ori mai vie pentru mine decat Steaua trecatorului patron de acum...
Steaua MEA e visul ala dureros de frumos dintr-o seara de mai, in care apar niste baieti atat de incredibili incat numai revazandu-i la televizor imi simt ochii umeziti de emotie...
Steaua MEA se regaseste de un milion de ori mai mult in povestile despre curaj, onoare, eroism si prietenie in care apar niste baieti pe care-i cheama Helmuth, Marius, Adrian sau Tudorel, pe care i le voi spune fiului meu cand o sa mai creasca, decat in oricare din declaratiile pline de fanfaronada ale unui individ care detine provizoriu un nume si o istorie incarcate de glorie...
Iar despre Steaua MEA as putea sa va povestesc mult si bine...
N-o sa va plictisesc insa, o sa va spun numai ca eu unul n-am fost prea uimit de reactiile finantatorului de dupa meciul lui Dinamo.
Cum m-am simtit totusi cand am vazut patronul Stelei urland cu galeria lui Dinamo? Cand l-am vazut pe acelasi purtand fularul alb-rosu si spunand ca se va ruga la biserica pentru Dinamo?
Scarbit? Poate putin. Caci nu te poate scarbi prea mult prostia, cum nu te poate scarbi un lucru pe care oricum il desconsideri...
Furios? Prea putin. Caci ce rost are sa-ti irosesti furia pe o persoana care nu intelege ca unui stelist nu-i poate fi decat indiferent un meci al lui Dinamo. Chiar si atunci cand rezulatul lui ne-ar putea profita noua. Si asta pentru ca noi suntem STELISTI si vom avea mereu constiinta superioritatii noastre.
Ce rost are sa fii furios pe cineva care nu intelege ca MANDRIA de a fi stelisti ne va impiedica intotdeauna sa ne umilim in fata rivalilor de-o viata...
Resemnat? Am fost resemnat realizand ca vom mai avea parte de destule astfel de momente umilitoare cu actualul patron.
Patron care nu constientizeaza ridicolul situatiei in care s-a pus singur...Si care nu intelege ca acum, mai mult ca niciodata, e momentul sa ceara scuze "vagabonzilor" si "hahalerelor" care au fost mereu prezenti in tribuna pentru Steaua si care vor fi acolo si dupa ce stapanirea lui vremelnica asupra Stelei se va sfarsi...
Si m-am gandit apoi ce-ar mai fi de spus? Si cui?
Patronului vremelnic care nu intelege ca noi, si dupa noi copiii nostri, vom fi aici mereu, indiferent de participarile intr-o cupa europeana? Cum poti sa explici asa ceva unei persoane care se gandeste deja la pomenile electorale viitoare facute cu banii proveniti din Liga Campionilor?
Suporterilor care vor vorbi din nou despre "stabilitate finciara", "singurul stadion la standarde europene din Romania" sau "transferuri" costisitoare? Mi-e greu sa le explic ca, fara a contesta aspectele pozitive, banii nu pot compensa pierderea ONOAREI si DEMNITATII!
E dureros ca Steaua a ajuns sa fie reprezentata de un astfel de patron fara simtul ridicolului, fara simt al onoarei si care nu intelege nimic din MANDRIA de a fi stelist.
Iar singura consolare la care ma pot gandi acum e ca Steaua MEA va continua sa existe in taramul mitic al legendelor. Si am certitudinea faptului ca, chiar daca noi vom fi prea slabi ca sa realizam asta, cei care vin dupa noi o vor recupera si-o vor aduce acasa in Ghencea. Indiferent de declaratiile pompoase ale oricarui patron temporar.
Ar mai fi oare si altceva de spus? Doar atat:
FORZA Steaua! MANDRU CA SUNT STELIST!
the quiet romanian
