Aveam de gând sã scriu un cu totul alt articol astãzi. Un articol legat de afirmațiile lui Gigi referitoare la "cumpãrarea" sfârșitului de campionat, declarații ce contravin celor mai elementare norme de bun-simț . Era un articol acuzator, plin de reproș la adresa patronului care iși permite sã asocieze (re)numele Stelei cu jocurile de culise.
Am renunțat la idee pentru cã, citind presa sportivã din ultimele zile, m-am simtit, brusc, obosit. Prea multã urã, prea multe scenarii și insinuãri. ªi toate in numele sportului rege, fotbalul, o religie care s-a vrut a fi nãscutã din pasiune și frumusete. Un user al fcsteaua.ro (pe care il apreciez pentru calitatea comentariilor, deși nu suntem intru totul pe aceeasi lungime de undã) mi-a dat aceastã idee intr-o discutie pe care am avut-o recent. A sugerat cã pierdem din vedere esențialul. De fapt și la urma urmei, ce ne intereseazã pe noi? Steaua, și numai Steaua. Nu Gigi Becali, Olãroiu sau Meme. Nici mãcar Lovin sau Gigel Coman. Ce este Steaua atunci, dacã nu jucãtorii, patronul și cei care fac parte, la un moment dat, din organigrama acestui club? Steaua reprezintã fotbalul de calitate, tradiția, performanța la care alții pot doar sã viseze, mândria, speranța. Steaua este visul american al romanului, forța mentalã care invinge adversarul cu mult inainte de incleștarea propriu-zisã din teren. Se pare insa cã, prinși intre carpete ale sporturilor, emisiuni TV de prost gust și milioanele lui Gigi, am uitat sã susținem Steaua. Susținerea noastrã s-a transformat in ura fațã de Gigi Becali. Iar ura este un sentiment parșiv, care incitã, te secãtuiește de puteri și te face sã nu mai gândești limpede. Toate energiile noastre sunt canalizate in a-l uri pe Gigi, in loc sã fie indreptate spre susținerea echipei, indiferent de situație. Sã nu inversãm prioritãțile: un "NU" hotãrât modului in care Gigi ințelege sã gestioneze situația la echipã, dar obiectivul nostru principal trebuie sã rãmânã Steaua.
Un tip deștept afirma odatã cã omul este un animal social. Avem nevoie unii de alții și Steaua are nevoie de noi, acum. Sã fim alãturi de echipã in acest final de campionat și, mai ales, sã fim uniți noi, suporterii. Sã uitãm ura, sã uitam decepțiile, sã uitãm neimplinirile și promisiunile deșarte. Sã fim alãturi de o Stea pe care fiecare o poartã in suflet, o imagine frumoasã, adevaratã, ce nu poate fi cumpãratã sau alteratã de minciunã.
De ce oare, vã veți intreba, sã evitãm a privi realitatea in fațã? Pentru a putea susține echipa. Pentru cã numai așa vom reuși, dacã facem (deocamdatã) abstracție de patron, jocul prestat, locul din clasament, atacurile din presa, urã, prostie...
Avem oare puterea sã ne ridicãm deasupra mizeriei?
Andrei (papillon)
