Am asteptat pana in ultima clipa ca Oli sa-si dea demisia. Dupa meciul cu Dinamo mi-am spus ca un stelist adevarat, care stie ce inseamna un meci pierdut pe teren propriu impotriva alb rosilor, isi va asuma acest esec. Cu demnitate. Nu a fost cazul. Au urmat apoi infragerile cu Bistrita si ratarea ultimului obiectiv: Cupa Loserilor. Pentru prima data in ultimii ani echipa Steaua Bucuresti oferea o dubla dezamagire. Nici fotbal, nici rezultate. Suporterii stelisti se obisnuisera deja cu absenta fotbalului spectacol si acest aspect nu mai era o problema. Era o mahnire mocnita. Devenise zgomot de fond aceasta turca odata ce, pe parcursul a sase ani, Piturca si Olaroiu au reusit sa ridice la rang de arta atacul prin intarirea defensivei, posesia prelungita in detrimentul progresiei si verticalizarii. Atata vreme cat au existat rezultate, suporterii au fost dispusi sa faca concesii.
In clipa de fata Oli si-a prelungit contractul. Conteaza mai putin perioada, ci creditul pe care-l primeste. Mesajul acestui act. Practic, sunt acceptate antifotbalul si lipsa rezultatelor la Steaua (unde este mentalitatea "Steaua se bate doar pentru locul 1 an de an"?. Cel mai probabil jucatorii vor fi scosi vinovati. Se va face o evaluare de jos in sus si nu in functie de responsabilitatile fiecaruia conform organigramei. O evaluare becaliana conform careia cei mici sunt vinovati de micimea lor. In acest fel descoperim ca omul intr-adevar a devenit un politician autentic. Vor pica capetele "soldatilor". Daca in privinta lui Lovin, Coman, Saban si Ovidiu Petre nu ar exista regrete prea mari, ma tem ca vor fi gasiti necorespunzatori tocmai aceea care ar putea face minuni daca ar fi integrati intr-un sistem sanatos care sa urmareasca adevarata performanta: Elton, Thereau, Andrey sau Goian (unde esti tu uriasule din perioada Oleg?). Culmea e, ca aceeasi fotbalisti care acum doi ani faceau spectacol sub baghetele lui Zenga si Protasov sunt in prezent niste bulgari de slana, inerti si cu atitudini de fete mari.
Culpabilitatea i-a determinat pe Mihai Stoica si George Becali sa faca front comun cu antrenorul. Sa accepte compromisul total in numele unei noi "renasteri". Poate fi o prelungire a agoniei sau poate fi momentul unui nou inceput. In clipa de fata nu avem de ales. Continuarea manifestarilor extremiste impotriva conducerii tehnice nu va aduce nimic pozitiv. Suntem condamnati sa-l acceptam pe Oli pentru a asigura un climat de calm in jurul echipei. Analizand rational, jucatorii si antrenorul poarta vina rezultatelor dar nu sunt principalii vinovati intr-un cadru general. Daca e sa combatem cu virulenta ceva, atunci acel ceva e diletantismul, carpeala, ipocrizia si populismul, cultul personalitatii si imensa prostie, groaznicul infantilism "Dumnezeu e cu mine". Suna a dictatura, nu-i asa?

